Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Ora albastră

Aveam așteptări mari de la Ora albastră. De obicei sunt destul de circumspect în ceea ce privește referințele de pe coperta patru, însă trebuie să recunoașteți că de data asta ele erau destul de greu de ignorat: “regal literar”, “formidabilul talent narativ”, “poveste pasionantă”, “roman magnific”, “Proza lui Cueto este năvalnică și irezistibilă, împletind descrieri, dialoguri, reflecții și monologuri într-o singură frază”. Mai ales că ultimele două aprecieri veneau din partea lui Mario Vargas Llosa (o bună autodescriere, dacă mă întrebați pe mine).

Mi-am imaginat așadar un tânăr romancier peruan, o nouă stea, la debut, de ce nu?

După primele pagini era deja clar că toată partea legată de talentul narativ și stilul seducător fusese o glumă proastă (un comentariu de pe Goodreads o spune cel mai bine: “The style isn’t the best (think of stream-of-consciousness written by a teenager)”, atâta însă că autorul avea peste 50 de ani la momentul acestei scrieri), îmi mai rămânea doar să aștept povestea.

Și încet-încet (a se citi “pe la mijlocul cărții”) aceasta a venit.

Pe scurt:

Personajul principal, povestitorul cărții, e un avocat de succes din Lima, ducând o viață lipsită de griji, cu o nevastă iubitoare, două fetițe, socri bogați, succese profesionale, apariții în paginile ziarelor etc. Uneori se simte oarecum stingher în viața sa comodă și îmbelșugată, însă nu stă niciodată să se gândească prea mult la asta, se adâncește în muncă și acceptă tot restul ca pe un dat care nu merită pus la îndoială.

Moartea mamei și întâlnirea cu fratele plecat în Statele Unite aduc însă o dezvăluire tulburătoare – tatăl său, ofițer in armata peruană, acum mort, a fost protagonistul unor scene reprobabile și pline de cruzime în timpul războiului civil din anii ’80-’90: abuzuri asupra populației nevinovate, torturi, violuri, crime. Cuvintele sale lăsate pe patul de moarte, ignorate la momentul respectiv, capătă acum sens: tatăl său se îndrăgostise de una din tinerele indience răpite și violate, încercase să o păstreze lângă el, dar ea fugise, însărcinată. Numele ei e Miriam.

În parte speriat de scandalul public care ar putea să îi afecteze reputația, în parte intrigat de trecutul tatălui său și de posibilitatea de a avea un frate vitreg, avocatul nostru începe să o caute pe Miriam. Căutarea va presupune contactul cu clasa de jos din Peru – cartiere din Lima în care nu a intrat niciodată, satele din Peru în care tatăl său a fost cândva comandant de garnizoană, oameni săraci, primiri mai mult sau mai puțin ostile –, viața personală dată peste cap, o tentativă dejucată de șantaj, câteva experiențe brutale, găsirea lui Miriam, transformarea obsesiei în atracție, consumarea unei relații cu Miriam, încercarea de a răscumpăra cu bani vinile tatălui său, regăsirea în cele din urmă a unui nou echilibru în viața personală.

Șochează în carte descrierea unui Peru complet stratificat în clase sociale și fragmentat în realități complet diferite. Ororile războiului lasă răni profunde într-o parte și sunt complet ignorate în alta. Lupta unora zi de zi pentru supraviețuire nu are nimic de-a face cu vacanțele în insule exotice ale altora. Stăpân contra servitor. Cartiere bogate contra cartiere sărace și mahalale. Capitală contra provincie. Oraș contra sat. Memorie vie a suferinței contra ignorare totală.

Mijloacele pentru a descrie această realitate sunt însă dezamăgitoare. Scriitura e naivă, povestea nu e nici un moment foarte credibilă (culmea artificialului e atinsă în episodul în care Miriam ajunge să se culce cu fiul celui care o violase, în ideea că acesta o să aibă poate grijă de fiul ei, dar neagă că i-ar fi frate), călătoria “inițiatică”e transparentă de la început până la sfârșit. Autorul pare că se teme uneori că vreun cititor ar putea să rateze vreun înțeles, și atunci își pune personajele să le declame:

– Dansul e un protest împotriva morții. Oamenii de aici au cunoscut mereu moartea. Dacă nu s-au putut revolta împotriva ei în realitate, au făcut-o prin muzică, prin picturile din biserici, prin dans. […] Oamenii din partea locului nu sunt ca alții. […]

– La Lima nu vom înțelege niciodată nimic în privința asta.

– Te-ai gândit vreodată ce înseamnă umilința, obligația de a fi modest, de a fi sărac, nevoia de a fi umil pentru a trăi, poți oare să încerci să-ți imaginezi așa ceva? […]

– Uneori.

– […] Îl vezi pe băiatul de colo care spală farfurii?

– Ce-i cu el?

– O fi el la câțiva metri de tine, dar distanța de la Pământ la Soare e mai mică decât cea dintre voi doi.

Scrisoarea Vilmei Agurto fusese biletul unei călătorii nedefinite spre tărâmul vrăjit al Răului, regatul în care viețuiau tata și Miriam, o încăpere lungă, înțesată de zgomote, străbătută de torționarii și ofițerii lui. Egoismul meu timorat, nemernicia eleganței mele mă protejaseră până atunci de ei. Eu mă deprinsesem să fac abstracție de problemele mărunte ale lumii de afară, strâmbând din nas […]. Moartea, sărăcia, cruzimea se perindaseră prin fața mea ca niște accidente ale realității, episoade efemere și străine, peste care trebuia să trec repede.

Sau, mai rău, mărturisește direct motivația sa și reacția pe care o așteaptă din partea cititorilor:

Linia care ne separă pe noi de ei e trasată de tăișul unui uriaș cuțit. E limpede că eu n-o să fac nimic pentru a remedia această nedreptate atât de profund ancorată în realitate, nu pot face nimic, n-o să-i pot ajuta, poate că nici nu mi-e asta intenția. Însă faptul că aflasem de atâtea morți și torturi și violuri mă întristează acum îngrozitor și mă face să mă simt și oarecum rușinat, nu știu de ce. N-o să-i uit.

Un roman slab, în ciuda rădăcinilor înfipte într-o istorie reală a Peru-ului, profundă și traumatizantă. Un autor umflat artificial cu premii, invitații la evenimente culturale, colecționar avid de cronici măgulitoare pe site-ul personal.

Nu recomand.

Alonso Cueto, Ora albastră (2005), trad. Tudora Şandru-Mehedinţi

Anunțuri

Comments on: "Ora albastră" (1)

  1. […] O altă părere despre Ora albastră, despre care am scris și eu aici: […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: