Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Mi-a plăcut această carte care pare să se vrea a fi film (poate pentru că autorul ei e un scriitor eșuat în actor?), mi-a plăcut pentru că e sinceră, foarte umană, amestecă într-un mod special realul cu teritoriul mai puțin afectat de constrângeri al poveștii, e demonstrativă fără a fi enervantă, e sensibilă și frumoasă. E ciudat că era cât pe ce să rămână doar citită, nu și tipărită: noroc cu Stephen King care vorbind despre ea a adus-o în atenția editorilor (alt capitol care pare a fi luat dintr-un film).

Pe scurt:

Smithy Ide, personajul principal al romanului, este prototipul ratatului “perfect”: fără prieteni, fără vreo prietenă, trecut de 40 de ani, obez, cu o slujbă oarecare într-o fabrică de jucării, refugiat în alcool.

Într-un accident de mașină ambii săi părinți mor. Întors acasă după înmormântare Smithy descoperă o scrisoare care îl anunță că o morgă din Los Angeles a identificat-o (după amprenta dentară) pe sora lui, dispărută cu mulți ani în urmă. Beat, Smithy se urcă pe vechea lui bicicletă din copilărie și pedalează la întâmplare departe de casă. E începutul unei călătorii de-a lungul Americii, plină de tot felul de peripeții, înâlniri semnificative, un lent proces de regăsire interioară și povestea redepănată de Smithy a sorei sale, Bethany, bolnavă de schizofrenie.

Iar Smithy “I don’t know” descoperă pe parcurs nu doar o cale de a face pace cu trecutul, ci și o dragoste care aduce cu ea speranța unui viitor.

Sigur, procedeul e de o simplitate în fața cărora unii vor strâmba din nas, dar personajul principal vede totul cu ochi de copil – și astfel te cucerește. Călătoria sa nu este o fugă de trecut sau de realitate – dimpotrivă, un ritual de purificare și închiderea unei paranteze. Pentru a ști cine ești trebuie să te povestești, pare a zice iar și iar această carte, ai nevoie de alții pentru a te vedea, singurătatea nu poate rezista cuvintelor, de suferim suferim toți, viața e frumoasă chiar și așa.

O să o pun pe același raft cu: Oameni și șoareci (John Steinbeck), Forrest Gump (Winston Groom), Culoarul morții (Stephen King), Eleganța ariciului (Muriel Barbery).

Ron McLarty, The Memory of Running (2004), 4*/5

Despre aceeași carte: bookreporter / about.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: