La urma urmelor, poate că nu merită să scrii, decât ca să refaci jocul vieții și al morții pentru uzul copiilor care uităm să fim. Unii trăiesc, alții mor, iar adulții-copii își povestesc istorii artificiale ca să nu moară de vii. Să povestești istorii pentru copii denotă o umilință exorbitantă.
Julia Kristeva, Samuraii (1992)
Singur pe bancă 
Lasă un răspuns