Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Părere personală: unul din marii scriitori români… A murit azi, la 83 de ani. De ceva vreme tot doream să pun mâna să recitesc câteva din cărțile lui (vezi seria de autor de la ed. Humanitas).

Ambitiile mele se concretizau in caiete confectionate de mana mea – arta invatata de la prietenul meu Radu Petrescu -, din hartie pe care o cumparam (in timpul razboiului, se gasea inca hartie buna). Exista si o meserie, care acum nu mai exista: aceea de cartoneur, care consta in impaturirea, brosarea, lipirea si cartonarea hartiei; asa se faceau caietele si cartile de mana – deloc inferioare ca aspect celor editate. Indraznesc chiar sa spun ca aparitiile editoriale din acei ani erau cam desfrunzite, prea usor se deschiolau si, mai totdeauna, aveai de-a face cu niste fascicule zburatoare, care nu puteau fi prea des rasfoite. Atunci am facut munca de caligraf. In Ratacirile unui caligraf, carte scoasa la o editura din Targoviste, care m-a omagiat astfel, se vorbeste despre tot acest „atelier de confectii” de hartie. Poate ca si asta o fi dus la viziunea, destul de timpurie, a lumii-ntregi facute din hartie. Inainte de a ajunge la viziunea lumii ca biblioteca, am vazut lumea ca pe un fagure urias de casete, aidoma celor de la serviciul de cartare de la posta, unde mama mea, care era functionar postal, trecea de la o caseta la alta purtand un sort dotat cu un buzunar mare. Din acesta scotea plicurile, pe care astfel le trimitea in directia ceruta. Am avut atunci, repet, nu viziunea unei lumi formate din insule, istmuri, munti, stramtori si alte forme geografice ale planetei, ci a unui labirint, cat de cat organizat, al directiilor. Iar aceasta idee mi-a dat-o… Posta din Targoviste, unde mama lucra ca functionara, iar dirigintele acesteia era bunicul meu matern, o autoritate in oras. In treacat fie spus, am vorbit la telefon pentru prima data la doi ani si jumatate, abia incepusem sa articulez primele propozitii cu subiect si predicat – pentru ca exista telefon la posta, dar exista telefon si acasa, la bunici. Vorbeam cu bunicul meu, trei minute, cinci, la un aparat la care invarteai de o manivela ca de o roata de put, ba mai si curenta biata masinarie.

Mircea Horia Simionescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: