Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Archive for Iunie, 2011

Problema cu lumea reală

Problema cu lumea reală e aceea că ne întrebăm de milenii dacă există vreun mesaj şi dacă acest mesaj are un sens. Într-un univers narativ noi ştim la sigur că el constituie un mesaj şi că o autoritate auctorială stă în spatele lui, ca origine a lui şi ca ansamblu de instrucţiuni pentru lectură.

Umberto Eco, Șase plimbări prin pădurea narativă (1994)

Pisoiul cerșetor

Blog Walk (Voi trăi toată viața cu numele ei)

Femeia pe care am moștenit-o: „A trăit toată viața cu numele pe care i l-a dat tatăl meu și eu voi trăi toată viața cu numele ei.”

12 scaune: despre minimalism: „Minimalism e atunci când tu încă aştepţi să înceapă, deşi a început de mult.”

Scurte considerații despre ce este un intelectual: „Pentru mine a fi intelectual înseamnă:

(1)   a avea o profesie în domeniul ştiinţelor/tehnologiei sau artelor (ex. educaţie, cercetare, servicii în aceste domenii);

(2)   a avea o cultură generală bine pusă la punct. Este greu astăzi, în epoca exploziei informaţionale, să mai fii o personalitate enciclopedică, cu o cultură generală completă. Vremea omului enciclopedic a trecut! Eu cred că astăzi cultură generală solidă (om cult) înseamnă:

  1. cunoştinţe de logică şi teoria argumentării (incluzând retorică şi gramatică);
  2. cunoştinţe de istorie universală şi a României;
  3. cunoştinţe de literatură universală şi română;
  4. cunoştinţe de filosofie (incluzând obligatoriu filosofia analitică, epistemologia/filosofia ştiinţei şi filosofia minţii).”

Alergarea, secretul pierdut al sportului românesc: „Copiii din România aleargă încet şi rar. Această realitate e un handicap care minează viitorul sportului de performanţă.”

Did Gender Inequality Start With the Plow?: „current gender role differences can be traced to shifting methods of agriculture, particularly the introduction of the plow, which required significant upper body strength, grip strength, and burst of power that favored men over women.”

Jocul de-a istoria: „Sunt popoare care isi cunosc istoria si o accepta asa cum a fost, sunt popoare care isi cunosc istoria si nu o accepta asa cum a fost si sunt popoare care nu isi cunosc istoria, deci nu au ce accepta sau nega”

I se spune unui orb, Ești liber

I se spune unui orb, Eşti liber, i se deschide poarta care îl despărţea de Lume, Du-te, eşti liber, îi spunem noi iar, dar el nu pleacă, a rămas încremenit în mijlocul străzii, el şi ceilalţi, sînt înspăimîntaţi, nu ştiu unde să meargă, nu se poate compara viaţa  dintr-un labirint raţional, cum este, prin definiţie, o casă de nebuni, şi aventura, fără o mînă călăuzitoare nici zgardă de cîine, în labirintul dezordonat al oraşului, unde memoria nu ajută la nimic, căci nu e în stare să arate decît imaginea locurilor şi nu drumurile pînă acolo.

Jose Saramago, Eseu despre orbire (1995)

Intuiția feminină

Credinţa că există o intuiţie feminină constituie primul simptom al şovinismului masculin.

John Fowles, Daniel Martin (1977)

Singurul lucru care face suportabilă această suferință

Când simțim însă că existența noastră a dobândit deja forma ultimă, așa cum se întâmplă în cazul unui roman, putem percepe și distinge, la fel cum fac eu acum, care a fost cea mai fericită clipă a vieții noastre. Desigur că, pentru a desluși de ce am ales această clipă dintre toate celelalte pe care le-am trăit, se impune să ne redepănăm povestea ca pe un roman. Știm însă, totodată, că atunci când arătăm care a fost cea mai fericită clipă a vieții noastre, aceasta a trecut de mult și că, din această pricină, ne provoacă suferință. Singurul lucru care face suportabilă această suferință este câte un obiect rămas în urma acelei clipe. Obiectele rămase de pe urma clipelor fericite conservă cu mult mai multă fidelitate decât oamenii care ne-au procurat acea fericire amintirile, culorile, plăcerea atingerii și a contemplației.

Orhan Pamuk, Muzeul inocenței (2008)

Venus vs Marte

El: Vazut ieri filmul, gasit interesant, pentru ca rastoarna lucrurile si iese din niste clisee, pe de alta parte o face insa doar partial, un punct slab, iar al doilea, mai important, e ca mi s-a parut foarte putin credibil, in special personajul masculin, oameni de hartie, sau de celuloid. Daca ma gandesc bine filmul e pentru femei, are tot ce-i trebuie sa le faca sa suspine: mascul sexy, simpatic si romantic, tata devotat, dragoste la prima vedere, sacrificiu din/pentru respectiva dragoste, sot rabdator, rezonabil si impaciuitor chiar si cand se cearta, frumusica se dovedeste o ticaloasa, povestea se termina cu divort, deci nu e nimic pierdut, astfel de barbati ideali pot deveni iarasi liberi, totul e sa casti bine ochii si sa nu ratezi oportunitatile. Daca trebuie sa anticipezi putin momentul si sa ii dai un branci fericitului exemplar pe care ai pus ochii, ajutandu-l sa se desparta de scorpia de nevasta, oferindu-i-te pe tava, cum s-ar zice, asta e, scopul e nobil, sexul fierbinte.

Bineinteles, viata adevarata nu prea seamana cu cea din film, dar iluziile sunt si ele bune la ceva. Nu?

Ea: Nu pot sa pricep de ce ti s-a parut de hartie personajul masculin. Doar ca e sexy si ca s-a indragostit de una si ar face orice pentru ea? Pentru ca el nu este, din punctul meu de vedere, un mascul de dorit, asa cum e prezentat in film. Mi se pare ca dragostea lui e bolnava, obsesiva si nu as dori asa ceva. Sotia lui nu se dovedeste o scorpie. Cu ea am rezonat in acest film nu cu el. Cand ii tine numai discursuri: la pierderea cainelui, cand se intalneste cu fostul iubit, cand se duce beat la ea la munca mi se pare insuportabil si decizia ei de a-l parasi mi se pare inteleapta. Deci nu cunosti asa bine gandirea feminina.

Tu ce crezi ca femeile stau la panda dupa un exemplar bine, chiar daca el e casatorit? Este o chestiune de sincronizare, sa prinzi momentul oportun pt a pune mana pe el? Crezi ca ne hranim doar din iluzii?

Mie filmul asta mi s-a parut o oportunitate de a analiza povestile de dragoste si din alta perspectiva, de a-ti analiza relatia.

El: tare diferit vazuram filmul, ai zice ca nici nu e acelasi 🙂

Ea: da, pt ca ai pornit cu idei preconcepute despre cum gandesc muierile […] Era f posesiv.

El: la ce te referi?

Ea: la felul cum a reactionat cand a auzit ca s-a intalnit cu fostul, sau fata de seful ei

El: cum trebuia sa se comporte cu ala? sa ii intinda mana si sa il felicite ca s-a dat la nevasta-sa?

Ea: cu siguranta nu sa-l ia la bataie

El: poate sunt eu confuz, dar m-as fi asteptat ca un barbat posesiv sa ii ceara ei sa isi schimbe jobul, sau s-ar fi dus sa il caute pe ala sa il ameninte / bata

pe cand e adevarat ca i-a dat un pumn, dar numai intamplator, pentru ca i s-a ivit in cale, ca era beat si scos din minti de cearta cu nevasta-sa, ca aia il acuza ca „nu se poarta ca un barbat adevarat”, ca doctorul nu s-a retras cand i-a vorbit frumos si l-a avertizat

Ea: da, era perfect normal ce a facut

El: da, unul din momentele in care a reactionat si el normal

Ea: nu pot sa cred ca zici asta

El: nu pot sa cred ca ai rezonat cu tipa care s-a casatorit cu unul fara sa fie indragostita, doar ca sa aiba bastardul ei un tata, dar a ajuns sa aiba o mie de resentimente fata de el, pentru ca ea si-a ratat „potentialul”

dar nici macar nu recunoaste asta

si se preface ca e suparata ca el si-a ratat potentialul, nu ea

iar apoi se comporta ca o nesimtita, tot asteptand ca el sa se enerveze si sa faca ceva aiurea

astfel incat ea sa nu se mai simta vinovata si sa aiba pretext sa se desparta de el

pentru ca nu e in stare sa ii zica de la inceput adevarul, ca nu il iubeste… si sa vada de acolo ce le ramane de facut

are nevoie de pretexte sa fie furioasa

Ea: eu cred ca ea il iubea

El: pe ea nu o arata niciodata indragostita

pe el regizorul il pune sa isi declame practic dragostea

Ea: patetic nu practic 🙂

El: patetic sau nu, asta e scenariul

nu o arata nici un moment indragostita

Ea: ba da, cand plange la casatorie

El: de ce n-ar plange pentru ca se marita cu un barbat pe care nu-l iubeste?

doar din cauza copilului?

Ea: nu de asta plange

El: nu e un film foarte subtil, daca regizorul dorea sa o arate indragostita o arata clar

exact cum face in cazul lui

Ea: pai vrea sa arate diferenta intre felurile lor de a iubi

nu tb sa iubeasca la fel

Sau, via IMDB:

„I watched this movie with my boyfriend and guess WHAT…he blamed it all on Cindy. Yes, that’s the easiest assumption. Just look at how she’s portrayed throughout the film: as cold, mean etc. But has anyone stopped to think that maybe all she needed was affection and her husband Dean was too busy getting drunk at 8am? I kept thinking that Cindy might have suffered postpartum depression (remember, she was about to get an abortion…) and that it was what drove the marriage downhill.”

De unde pornește fractura?

PS: Filmul în cauză e Blue Valentine (2010)

Nor de etichete