Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

1Q84

Poate știți povestea cărții, cei 5 ani trecuți de la ultimul roman publicat de Murakami, promisiunea acestuia că nu va dezvălui nimic din subiect în ciuda curiozității publicului, cele peste 1000 de pagini ale cărții, publicarea în 3 volume (primele două deodată, al treilea la o lună diferență), prima ediție epuizată încă din prima zi, cele peste un milion de exemplare vândute în prima lună, ediția în engleză amânată peste toamna lui 2011. Din fericire, la noi Polirom s-a mișcat mai repede, iar la Bookfest primele două volume erau deja în standuri. Nici un cuvânt deocamdată despre volumul al treilea, sper să nu se lase prea mult așteptat.

Justificat tot acest hype imens?

Greu de zis. E clar că Murakami a lucrat mult la carte și că e poate cel mai complex roman al lui. Pe de altă parte, am avut pe alocuri aceeași senzație ca și la ultimele sale romane: prea lung, uneori redundant, uneori obscur.

Dar se citește cu plăcere, te ține prins de la un capăt la altul, personajele și stilul rămân Haruki Murakami 100%.

O observație: aluzia la 1984 al lui Orwell (nu doar din titlu, Fratelui cel Mare îi iau locul aici Oamenii Mici) pare deocamdată o pistă complet falsă. Dacă înțeleg că intenția lui Murakami era aceea de a trage un fel de semnal de alarmă în ceea ce privește societatea japoneză, povestea romanului e țesută pe cu totul alte pânze: bărbați care urăsc femeile, copii care își urăsc părinții, suflete pereche, despărțire, singurătate, răzbunare, crisalida ca pas intermediar între omidă și fluture (de exemplu între revoluție și sectă, sau între copil și adult), răni care se cicatrizează în timp.

Pe scurt:

Lumea din 1Q84 pare pentru majoritatea oamenilor identică celei din 1984. Trebuie să fii foarte, foarte atent ca să observi diferențele. E drept, acum pe cer nu e o singură lună, ci două, însă cea de-a doua nu e vizibilă tuturor. O vede Aomame, o tânără instructoare de gimnastică în viața de zi cu zi, ucigașă cu sânge rece în viața ascunsă, o descrie în amănunțime Tengo, profesor de matematică în viața de zi cu zi, iar în viața ascunsă scriitor din umbră al unui roman care va ajunge rapid bestseller. Autorul de pe coperta cărții, Crisalida de aer, este Fukaeri, o tânără dislexică de numai 17 ani, fugită de acasă dintr-o comunitate de foști revoluționari, refugiați cândva în mijlocul naturii și acum alunecând încet către a deveni o sectă religioasă tot mai închisă și mai puternică.

În cartea fetei, din gura unei capre moarte ies într-o zi mai mulți oameni micuți, care încep să țeasă din aer o crisalidă din care se va naște o copie a ei, ce îi va lua locul. De ce? E greu de spus, dar simpla apariție a Oamenilor mici a declanșat o forță care va schimba cu totul această lume. O forță căreia i se opune, ca la fizică, o alta, egală și de sens opus. Aomame și Tengo, îndrăgostiți de la vârsta de 10 ani unul de altul, dar fără să mai știe nimic unul de altul, sunt parte a reacțiunii, alături de Fukaeri cea adevărată. Dar cel puțin unul dintre ei trebuie să se sacrifice, dacă e ca Oamenii cei mici să nu câștige.

Haruki Murakami, 1Q84 (2009), vol. I-II, trad. Iuliana și Florin Oprina, 3,5*/5

Anunțuri

Comments on: "1Q84" (8)

  1. […] limba romana la Editura Polirom. Amanunte interesante (pe care nu le stiam) le aflam cu totii de la Calauza: “Poate știți povestea cărții, cei 5 ani trecuți de la ultimul roman publicat de […]

  2. Explica-mi si mie, te rog. Poate ai inteles mai bine. Fukaeri pleaca in lume si ajunge la 17 ani alaturi de Tengo,da ? Chiar fac sex, cand Tengo este paralizat si cu penisul in erectie precum Liderul. Care Fukaeri face sex cu Tengo? Filia sau mater? Dar cu Liderul, pe cand avea 10 ani? Filia sau mater? Nu prea am inteles bine partea asta cu crisalida si cu cine iese din ea.

    • calauza said:

      In esenta da. Asa cum explica Liderul in discutia cu Aomame din crisalida iese o „fiinta conceptuala”, o umbra vie (filia), iar el s-a impreunat cu ea, ca din doi sa devina unul (perceptor si receptor). Fukaeri cea adevarata (mater) fugise deja, iar mai tarziu o sa-l intalneasca pe Tengo. Scena de sex e intre Tengo si Fukaeri mater.

  3. Nu cred ca e clar daca între Tengo și Fukaeri mater e scena respectivă. Dimpotrivă, în timp ce Aomame citește ”Crisalida de aer”, afli că Fukaeri nu știe sigur dacă ea însăși e mater sau filia.. iar trăsăturile ei (modul în care vorbește, faptul că nu are ciclu) sunt mai degrabă comune unei filia și nu unei mater. Pe moment (la finalul volumului II), cred ca nu poate nimeni să răspundă cu certitudine la întrebarea ta.

  4. Se stie ceva de vol 3? Macar in engleza daca ar fi pe undeva… prea m-a lasat „in plop”

  5. calauza said:

    Ioana, vezi pe e-mail.

  6. Mersi! 🙂

  7. […] Care va să zică bijuterie literară, roman psihologic desăvârșit, nimic redundant, rigoare japoneză, plin de sens și turbo-lectură. 3 recenzii, 3 recomandări clare și din păcate 3 oameni care parcă au citit o cu altă carte decât mine. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: