[…] mi-a rămas viu întipărită în minte imaginea lui muncind cu concentrare maximă să “scoată șoarecele la iveală” dintr-o bucată de lemn. E o imagine pe care o prețuiesc mult, care mă învață sau care încearcă să mă învețe ceva. Oamenii au nevoie de astfel de lucruri care să-i țină în viață. Imagini a căror semnificație nu poate fi explicată prin cuvinte. Dar noi ne trăim viața încercând să le găsim o noimă.
Haruki Murakami, 1Q84 (2009)
Singur pe bancă 
Lasă un comentariu