Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Pe prima copertă e notat “fragmente autobiografice”, iar cartea e într-adevăr o selecție (oarecum ciudată dezordinea cronologică) de texte, un “prolog la volumul său de memorii”.

Bun scrisul, viu, sugestiv, natural. Pagini excelente, descrieri, vocabular surprinzător.

Șochează sinceritatea multor pagini. Detalii despre boală, momente de slăbiciune, chiar gândul sinuciderii, cu o anumită ocazie, frământările legate de un coș de pe sex, o femeie sau alta ațâțătoare, umbrele din căsnicie, zgârcenia, nimic nu e ascuns. Revine mai ales ca un laitmotiv obsesia banilor, deși de fapt nu a banilor, ci a “căcățișurilor”: o pereche de cizme din piele ceva mai fină, un săpun, adidași, tricouri, un parfum mai acătării, aparatul de ras Gillette, ceva de adus acasă din fiecare turneu, pentru soție, pentru băiat. Și de aici: bișniță, calcule febrile făcute cu toată diurna cusută de maieu, pe sub haine, magazine bătute în ciuda bolii, supărări când apar cheltuieli neprevăzute sau bătaia de joc a vreunui martor ocazional, deplasări în străinătate care se transformă în suplicii sub imperativul de a mulțumi apoi acasă pe toată lumea. Dureros e că nu e orbire în truda asta avară, ci ea e permanent însoțită de umilință, revoltă, reproșuri și oboseală. E greu să nu îți faci și tu sânge rău, urmărindu-l.

Tot dureros (și tot la capitolul sinceritate), momentul de la lansarea de la Bookfest când autorul explică titlul, propus de editura Humanitas: supărarea inițială, nervii, apoi gândul că nu contează, e “comercial”, poate va aduce mai mulți bani.

Altfel, o șansă rară de a pătrunde în sufletul unui om, cu bune și rele, cu urâte și frumoase. Și câteva scene cutremurătoare, care nu cred că o să mi se dezlipească prea repede din suflet: moartea unui cal nevinovat, care devine ospăț, bătrânul câine al familiei, sângerând din greu și cărat cu căruțul prin tot Bucureștiul, satul românesc, poate mai adevărat în câteva dialoguri și scene decât în multe romane, un mare actor în spatele căruia nu aș fi ghicit niciodată omul.

Recomand. Să se vândă în cât mai multe exemplare!

Valentin Uritescu, Așa sunt eu, prost (2011), 3,5*/5

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: