Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Din păcate nu am răsfoit încă nici unul din numerele noi, nu îmi rămâne decât să sper că e un proiect care o să aibă viață lungă, nu doar o încercare superficială marca Adevărul de a folosi un nume de tradiție, fără a conta conținutul (vezi reeditarea seriei Jules Verne). Eu îi urez succes.

120 de pagini pe revistă, full color, 8,8 RON la tarabă sau 48 RON abonamentul pe 6 luni. Cumpărați un număr și dacă vă place vă recomand să vă faceți abonamente. La urma urmei Știință & Tehnică a fost întotdeauna o revistă de colecție…

A existat, între cele două războaie mondiale, o publicaţie minunată, pe nume „Ziarul ştiinţelor şi al călătoriilor”, hrană pentru minţile inginerilor şi celor cu suflet de inginer pe care îi avea pe atunci România. A dispărut după război, a trecut în imersiune, dacă vreţi, dar a reuşit să navigheze submarin şi a ieşit la suprafaţă în 1948, cu titlul „Ştiinţă şi Tehnică”. Revistă care a hălăduit preţ de şase decenii, fiind publicaţia de căpătâi a clasei politehnice care preluase în stăpânire societatea.

Am fost, ani buni, una dintre rotiţele din angrenajul acestui periodic foarte iubit, care pe vremea redactorului şef Ioan Eremia Albescu avea tiraje de peste suta de mii de exemplare, şi, din păcate, am fost şi martor la declinul ei. Care s-a manifestat tot mai acut pe măsură ce industria ţării intra în nefiinţă. În ciuda zbaterii unui mic grup (Cristian Român, Andrei Dorobanţu, Şerban Ursu), care am încercat s-o ţinem pe linia de plutire, considerând-o veritabil factor de civilizare naţională, revista s-a scufundat – sau aproape că s-a scufundat – la sfârşitul anului 2008, într-un mod aproape teatral: a fost sărbătorită la Academia Română cu prilejul împlinirii a 60 de ani, a primit acolo, din partea „nemuritorilor”, sărutul morţii, pentru a dispărea apoi din orizontul Gutenberg, lăsând doar o firavă umbră pe Internet.

Dar nu s-a înecat cu totul. Lady Luck –Doamna Şansă – a hotărât ca la o „Săptămână a Ştiinţei” dintr-un liceu ieşean s-o întâlnesc pe Tincuţa Baltag. Director al Fundaţiei Dinu Patriciu, tânăra doamnă era implicată, ştiam, în nenumărate acţiuni de complementarizare a educaţiei. Aflasem că Fundaţia acordase mii de burse, că premia cei mai buni studenţi, cei mai buni elevi, profesorii cei mai creativi, cele mai bune proiecte şi că susţinea un număr important de manifestări de genul celei pentru care mă aflam atunci la Iaşi. Aşa că, după ce mi-am susţinut conferinţa, mi-am luat inima în dinţi şi am deplâns decesul revistei curioşilor întru ştiinţă şi tehnică din România.

Reacţia a fost imediată. Fundaţia Dinu Patriciu avea să preia marca, să reconstruiască redacţia şi să repună în funcţiune publicaţia care deja dispăruse din orizontul prea multor generaţii. Şi iată-ne, resuscitaţi si înnoiţi, cu paginile pe care le aveţi în faţă gândite şi construite de către o echipă nouă, tânără, la care Cristian Român şi subsemnatul aducem experienţa pe care ne-o conferă anii de scriitori de literatură de ştiinţă şi de realizatori de emisiuni de Radio-TV de profil.

De ce este nevoie de „Ştiinţă şi Tehnică” acum? Pentru că, în ciuda crizei (financiare, economice, de sistem) prin care trece ţara, cercetarea ştiinţifică românească a ajuns, miraculos, la un punct critic, la o masă critică şi începe să iasă cu succes în lume. Telocitele descoperite de echipa profesorului Laurenţiu Popescu, experienţele lui Sorin Comoroşan privind interacţia dintre câmpurile electromagnetice generate de sisteme fizice cu cele generate de structuri biologice, BIOTEHNOS-ul în care fizicianul Ion Mânzatu valorifică apa structurată, cercetările matematicianului Gheorghe Păun privind membranele celulare, markerii naturali identificaţi în jurul tumorilor canceroase de o echipă pariziană în care chimistul român Nicolae Ghinea joacă un rol important, Teoria Structalistă a “americanului” Adrian Bejan, marile premii obţinute de Raluca van Staden şi Mircea Tudor la saloanele europene de inventică, performanţele matematicienilor români pe plan internaţional şi colaborările fizicienilor de la Măgurele la LHC-ul de la Geneva trebuie, toate, neapărat, „povestite” publicului român. În rândurile acestor adevărate elite româneşti se găsesc nu numai autenticele vedete de care românul tânăr are nevoie, ci şi marii rezolvitori de probleme, creatorii capabili să aducă plusvaloare şcolii româneşti. Şcoală care, vă amintesc, va împlini curând o sută de ani de când marele matematician-politician Spiru Haret a hotărât că tot românul trebuie să înveţe carte.

Alexandru Mironov

Anunțuri

Comments on: "S-a relansat revista Știință & Tehnică" (1)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: