Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Motivatie si mediocritate: „Nicaieri nu am gasit insa mentionat factorul care mie mi se pare de la distanta cel mai important: Motivatia – sau mai exact lipsa ei. Fiind fiinte rationale, elevii au tendinta naturala de a se comporta intr-un mod care sa le maximizeze “recompensa” – care poate fi satisfactia imediata (coolness factor, joaca, mers in cluburi, dat pe internet), de lunga durata (perspectiva unei vieti mai bune), sau o combinatie intre cele doua.

In lipsa unei motivatii de lunga durata, un elev va alege (fie deliberat, fie in mod involuntar) un comportament care este foarte probabil sa maximizeze satisfactia de moment. Daca se intampla ca scolarul nostru sa fie pasionat de matematica, va invata matematica. Daca gaseste mai multa placere in a umbla haihui, asta va face.”

Advice to drink more water dismissed as harmful nonsense: „The idea that we are all short of water is thought to derive from a 1945 recommendation that adults should consume 2.5l of water daily, 1ml for every calorie consumed, though this advice has only caught on in the last decade. But the crucial part of the recommendation is usually ignored – that „most of this quantity is contained in prepared foods”.”

Ţăcănitul maşinii de scris: „Ne mor, o dată cu dis­pa­riţia maşinilor de scris, o mul­ţi­me de reflexe şi deprinderi. Nu e vor­ba despre simple priceperi, ci des­pre modificări ale întregului ce suntem. Scrimerii care ajung mari performeri au mâna de concurs mai lungă cu nişte centimetri buni. Cât timp au floreta sau spada în mâna mai lungă, faptul ţine de na­t­uralul compe­ti­ţiei. După ce nu mai participă la competiţii, mâna mai lungă e o infirmitate. Fără ma­şi­na mea de scris, oricâte compu­tere voi mai folosi, devin un infirm.”

Despre adevăratul complex „23 august”: „Adaug un episod mai mult decît gingaş al vieţii din jurul stadionului: un amic, progresist de-al meu, nu se putea iubi cu prietena sa care locuia într-un bloc de pe Maior Coravu, în zilele din preajma lui 23 August, cînd se făceau repetiţiile pentru spectacolul omagial şi dintr-acolo pînă la ei în cameră se auzeau indicaţiile de la stadion: „Bălcescule, te mişti greu!“, „Vladimirescule, eşti moale şi nu-mi place!“. ”

Bragă adevărată: „Am întrebat-o pe doamna dac-o face ea şi mi-a zis că nu, că nu se poate face artizanal, o cumpără de la un bragagiu bătrân şi turc. Şi c-ar vrea să preia afacerea turcului, da’ ăsta încă nu s-a hotărât dacă iese din biznis sau nu. Şi c-aşa vrea să o păstreze: nediluată (că de-aia e bună) şi la 1 leu paharul.”

Stelian Tănase – Moartea unui dansator de tango: „Lumea lui Gogu Vrabete e una a mahalalei bucureștene inter- şi imediat postbelice, în care au loc drame pasionale, colcăie prostituatele şi prosperă bordelurile, un univers în care cei descurcăreţi fac legea şi în care nu există, de fapt, buni sau răi pentru că toţi sunt nici prea-prea, nici foarte-foarte. Stelian Tănase populează acest spaţiu cu apariţii nu doar pitoreşti, ci şi înzestrate cu viaţă proprie, precum Vrabete însuşi, dar şi Akim, patronul speluncii, interlopul sentimental Jean Glonţ zis Cairo, ziaristul Marcel Nazarie, evreu sub pseudonim într-un timp al antisemiţilor, prinţul Mişu Banu, vlăstar al unei familii străvechi şi as al aviaţiei, comisarul de poliţie Ţepeluş, un Pristanda al tuturor stăpânilor, rusul Vasili Olşevski, fugit de bolşevici spre a da tot de ei şi încă mulţi, mulţi alţii, conturaţi poate mai sumar, dar la fel de sugestiv, uneori din câteva sintagme bine găsite.”

Presă de calitate: aventura celor patru români reconstituită de Gazeta Sporturilor: „Vara lui 1908. În vestul Europei, globetroterrii fascinează, iar expediţiile sînt la modă. Touring Club de France, agenţie de sport şi turism din Paris, lansează o provocare nemaiîntîlnită: cine parcurge 100.000 de kilometri pe jos, ocolind Pămîntul cu mijloace materiale proprii, va primi 100.000 de franci francezi. Adică aproape jumătate de milion de euro astăzi!

Dumitru Dan şi Paul Pîrvu sînt studenţi la geografie în capitala Franţei, Gheoghe Negreanu şi Alexandru Pascu, la Conservatorul parizian. Anunţul îi pune pe gînduri: munceau cu ziua să se întreţină, iar banii de studii îi cîştigau din spectacole de dansuri, cîntece şi teatru popular. Toţi cei patru au 19 ani.”

Omul cu cercurile albastre: „Mi s-a părut un titlu frumos pentru un roman poliţist, aşa că, poftind ca tot omul la puţină iluzie de vacanţă, mi-am zis să-mi ofer o lectură augustă (adică de lună august), fără creion în mînă, că n-o fi foc. Cartea n-a zis nu, dar a avut grijă să fie foc de simpatică şi de isteaţă, şi foarte şic în perversităţile ei benigne, de policier rafinat. ”

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: