Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Archive for Septembrie, 2011

Blog Walk (Cititori nespecializaţi)

Îndrumător de lecturi: „Mă uit şi mă gîndesc cît de tare diferă listele de mai sus de canonul cititorilor „profesionişti“. Există cărţi a căror valoare literară a fost considerată – în general pe bună dreptate – una redusă şi totuşi au rezistat la proba timpului şi a cititorilor mai mult decît scrieri declarate canonice. Printre autorii studiaţi de mine în liceu (şi nu din motive ideologice) se număra Alexandru Ivasiuc, azi aproape uitat; în schimb, cărţile lui Radu Tudoran – Fiul risipitor sau Toate pînzele sus! – se citesc şi azi cu pasiune, ca şi Cireşarii sau La Medeleni. Bănuiesc că se vor mai citi cel puţin pînă la sfîrşitul secolului.

Desigur, forumiştii sînt – cum spuneam – cititori nespecializaţi. Nu ştiu să evalueze critic construcţia unei cărţi, consistenţa personajelor sau a naraţiunii, caracterul inovator al unei opere, locul ei în literatura universală ş.a.m.d. Dar citesc. Cu sinceritate şi pasiune, de plăcere sau ca să se instruiască; citesc pentru că asta sînt: cititori. Ei sînt publicul. Pe ei îi vînează editorii şi librarii, la ei se raportează scriitorii. Iar pentru ei cărţi precum cele de mai sus sînt importante. Păi, cum nu, dacă le-au schimbat viaţa? Poţi să preţuieşti mai mult un roman de (să zicem) Faulkner ori Joyce decît Alchimistul lui Coelho, atunci cînd cel din urmă ţi-a hotărît destinul?”

Cum poți să citești pe iPad într-o limbă străină: „pentru că și eu m-am confruntat cu dificultățile unei limbi pe care nu o cunosc atât de bine (și anume limba germană), m-am întrebat cum poți să faci să citești într-o limbă străină, alta decât cele pentru care iPad-ul are dicționare (engleza și japoneza, mai exact). Și asta fără să trebuiască să jailbreak iPad-ul, pentru că ar fi păcat. Metoda de mai jos se aplică și pentru orice gadget Apple cu OS4+ care are aplicația iBooks.”

„Talent Is Nothing Without Focus and Endurance”: „This quote comes from writer Haruki Murakami, reminding us that talent is basically irrelevant without the foundation of a good work ethic:

<<In every interview I’m asked what’s the most important quality a novelist has to have. It’s pretty obvious: talent. Now matter how much enthusiasm and effort you put into writing, if you totally lack literary talent you can forget about being a novelist. This is more of a prerequisite than a necessary quality. If you don’t have any fuel, even the best car won’t run.

The problem with talent, though, is that in most cases the person involved can’t control its amount or quality.>>

10 reguli pentru a fi un fotograf de succes: „De O istorie a lumii în 10 ½ capitole nu mă leagă doar plăcerea uşor masochistă a traducerii ei în româneşte, ci şi o întâmplare căreia cred acum că nu i-am dat atenţia cuvenită. La puţină vreme după publicarea primei ediţii a traducerii din Barnes, am intrat într-o librărie importantă din Bucureşti şi-am găsit romanul la secţiunea „Istorie“. Evident, m-am burzuluit lăuntric şi m-am grăbit să îndrept eroarea. Am luat cartea de-acolo şi am dus-o la rafturile de beletristică. Vânzătoarea m-a interceptat cu un aer ostil şi m-a întors din drum. I-am explicat că nu e o carte de istorie, ci un roman, şi că nu avea ce să caute în locul unde o găsisem. Femeia m-a privit cu asprime şi mi-a strecurat printre dinţi: „Asta-i bună, domnu’, vând carte de douăşcinci de ani şi vii mata să mă-nveţi meserie“. Am mai evocat clinciul, dar abia în clipa asta descopăr clenciul. Vânzătoarea avusese dreptate, iar eu mă urzicasem degeaba. Ea probabil că nu citise romanul lui Barnes, dar îi pricepuse mesajul. Eu îl tradusesem, dar trecusem pe lângă tâlcul lui principal.”

din caiete: Dovlatov: „Adeseori, toate acestea au un caracter misterios, metafizic. Ma refer la hoția întru totul misterioasă, fără vreun scop rațional. Așa ceva, cred eu, se întâmplă numai în statul rus. Am cunoscut un om sensibil, distins, cultivat, care a șutit din întreprindere o găleată cu mortar. Pe drum mortarul s-a întărit, firește. Hoțul a aruncat bolovanul pietrificat nu departe de locuința lui.”

Radical X-Ray Art:

Creăm, pornind de la ce ne lipseşte

– Şi de ce nu se pricep scriitorii la relaţii umane?

– Pentru că ne putem întotdeauna imagina altele mai bune. Cu mult mai puţin efort. Şi cele imaginare se dezvoltă mult mai mulţumitor decât cele reale.

– De asta te străduieşti atât să le respingi?

– Nu ştiu, Caro. Poate. Adevărata tragedie când te redeştepţi după moarte nu e atât descoperirea că n-am trăit cu adevărat niciodată, ci descoperirea că nu mai putem scrie. Creăm, pornind de la ce ne lipseşte, nu de la ce avem.

John Fowles, Daniel Martin (1977)

Memoria care dizolvă

We live with such easy assumptions, don’t we? For instance, that memory equals events plus time. But it’s all much odder than this. Who was it said that memory is what we thought we’d forgotten? And it ought to be obvious to us that time doesn’t act as a fixative, rather as a solvent. But it’s not convenient – it’s not useful – to believe this; it doesn’t help us get on with our lives; so we ignore it.

Julian Barnes, The Sense of an Ending, 2011

Improbable founders

It would be hard to imagine two more improbable founders for a movement as ascetic as Communism. While earnestly desiring the downfall of capitalism, Engels made himself rich and comfortable from all its benefits. He kept a stable of fine horses, rode to hounds at weekends, enjoyed the best wines, maintained a mistress, hobnobbed with the elite of Manchester at the fashionable Albert Club – in short, did everything one would expect of a successful member of the gentry. Marx, meanwhile, constantly denounced the bourgeoisie but lived as bourgeois a life as he could manage, sending his daughters to private schools and boasting at every opportunity of his wife’s aristocratic background.

Bill Bryson, At Home: A Short History of Private Life, 2010

E fată deşteaptă

E fată deşteaptă. Are răspuns la toate. Sper că va reuşi să treacă peste asta.

John Fowles, Daniel Martin (1977)

Blog Walk (Stan & Bran)

Top 10 greşeli pe care studenţii le fac la început de an universitar: „Căminul nu-i “cămin”. Nu confundaţi camera de cămin cu “acasa”. În camera de cămin nu trebuie să vă simţiţi confortabil. Este numai locul în care dormiţi. Atît. Dacă nu aveţi colegi de cameră simpatici, nu-i nimic, asiguraţi-vă că nu sforăie. Locurile de petrecut studenţia sînt sălile de curs, starbucks-urile , dacă sînteţi pe alte meleaguri, cafenelele bune, dacă sînteţi pe la noi, bibliotecile, misiunile, călătoriile de studii, practica pe teren … etc. Nu vă cufundaţi în bîrlogul căminului în ore nesfîrşite de somn. Studenţia nu este pentru dormit. Studenţia este partea din viaţă în care cafeaua se tranformă direct în “hîrtii” (papers)”

Stan și Bran cu jurnaliști: „„Soldatul rănit în Irak este aşteptat în ţară pentru a fi înmormântat ca un erou” / „N-aveam casă şi m-am rugat. Sfântuleţule, ajută-mă să-mi fac şi eu o casă! Şi-am făcut: parter cu două nivele” (Antena 1, Observator)”

The most effective method for learning a language alone is…: „Writing down what you hear is a great way to reinforce what you know and pay attention to words and grammatical points that you have been ignoring”

Gollancz announces the launch of the SF Gateway: „Building on the remarkable success of Gollancz’s Masterworks series, the SF Gateway will launch this Autumn with more than a thousand titles by close to a hundred authors. It will build to 3,000 titles by the end of 2012, and 5,000 or more by 2014. […] Wherever possible, the SF Gateway will offer the complete backlist of the authors included.”

Steinbeck și Capa în Rusia: „De la experienţa Kievului până la cea a colhozurilor, unde cu toţii îşi lucrează manual pământurile, întrerup pentru a-şi reconstrui casele, iar seara încing un dans, impresia generală rămâne asta: “Oamenii acesţia pur şi simplu emanau prietenie”. Şi, nu vă pot lăsa fără imaginea unui mic dejun ucrainean din 1947: „Mai întâi un pahar de apă plin cu votcă, apoi, pentru fiecare persoană, patru ouă prăjite, doi peşti prăjiţi, uriaşi, şi trei pahare de lapte; apoi murături, un pahar de vişinată făcută în casă şi pâine neagră cu unt; apoi o ceaşcă plină cu miere, alte două pahare de lapte şi, la sfârşit, încă un pahar de votcă.””

lectura în democraţie (după tocqueville): „în democraţii, nu toţi oamenii care se ocupă de literatură au primit o educaţie şi dintre cei care au primit o spoială de cultură, majoritatea urmează o carieră politică sau îmbrăţişează o profesiune de la care nu se pot sustrage decât arareori pentru a gusta pe furiş din plăcerile spiritului. ei nu fac deci din aceste plăceri farmecul principal al vieţii al existenţei lor; dar le consideră ca pe o destindere trecătoare şi necesară în toiul treburilor serioase ale vieţii; aceşti oameni nu vor putea niciodată avea o cunoaştere suficient de aprofundată despre arta literară, ca să îi simtă subtilitatea; nuanţele mici le scapă.”

Owls with Stupid Expressions on their Faces:

an idiotic smile, pasted on my face: „Amice… Mă faci să zâmbesc tâmp. … Dă-te doi pași în spate… Am nevoie de spațiu pentru a leșina.”

Better Living Through Architecture: Vacation Homes for a New Britain: „Philosopher and bestselling author Alain de Botton wants to improve the lives of the British population and teach them to appreciate modern architecture. He is hoping to transform society with a series of avant-garde vacation homes designed by top architects.”

Ten Things Everyone Should Know About Time: „8. Complexity comes and goes. Other than creationists, most people have no trouble appreciating the difference between “orderly” (low entropy) and “complex.” Entropy increases, but complexity is ephemeral; it increases and decreases in complex ways, unsurprisingly enough. Part of the “job” of complex structures is to increase entropy, e.g. in the origin of life.”

Aceiași

So sedentism meant poorer diets, more illness, lots of toothache and gum disease, and earlier deaths. What is truly extraordinary is that these are all still factors in our lives today. Out of the thirty thousand types of edible plant thought to exist on earth, just eleven – corn, rice, wheat, potatoes, cassava, sorghum, millet, beans, barley, rye and oats – account for 93 per cent of all that humans eat, and every one of them was first cultivated by our Neolithic ancestors. Exactly the same is true of husbandry. The animals we raise for food today are not eaten because they are notably delectable or nutritious or a pleasure to be around, but because they were the ones first domesticated in the stone age.

Bill Bryson, At Home: A Short History of Private Life, 2010

Nor de etichete