Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte, să vă faceți o părere despre ea, iar apoi fix ultima pagină să vă oblige să vă schimbați acea părere?

Mi s-a întâmplat mai demult cu Vargas Llosa, Rătăcirile fetei nesăbuite, iar acum din nou cu ultimul roman al lui Julian Barnes, The Sense of an Ending. E drept, contextul e cu totul altul. Romanul lui Mario Vargas Llosa mă dezamăgise, iar ultima pagină a salvat o parte din carte; de data asta a fost aproape invers, un roman reușit, care mi-a plăcut, dar al cărui sfârșit nu aduce răspunsuri credibile la misterele cărții. E o treime forțat, o treime insuficient și cel mult o treime sfârșitul pe care îl merita romanul (ce ironie, ținând cont de titlu!).

Păcat.

Mulți au descris The Sense of an Ending ca o carte despre moarte, dar eu am citit-o într-o altă cheie: confruntarea unui naiv cu realitatea. Mai exact, cu o serie de realități mai mult sau mai puțin dureroase, care vin să îi spulbere, pe rând, iluziile. E și despre dragoste, e și despre tinerețe, despre maturizare, despre anii ’60, despre istoria personală care se clădește, la fel ca cea generală, la intersecția dintre niște amintiri inexacte și niște documente incomplete, despre sinucidere, despre bătrânețe și regretele care o acompaniază. Dar firul roșu acesta este, cel al naivităților care confruntate provoacă suferință.

Schema personajelor seamănă puțin cu cea din Trois și Iubire, etc.: doi băieți, unul hai să-i zicem comun, celălalt strălucit, o fată, mama fetei. Primul abandonat pentru cel de-al doilea, trădare, iubire fără noroc… Poate e reluarea unor obsesii. Dar stați liniștiți, asemănările se opresc aici, registrul în care sunt scrise e cu totul diferit, la fel contextul și miza romanelor. Iar din punctul meu de vedere The Sense of an Ending e cartea mai reușită, un roman mai profund și mai interesant. De citit!

Pe scurt:

Divorțat de peste 20 de ani, Tony e un istoric pensionar a cărui liniște e tulburată de un cadou enigmatic venind din partea mamei Veronicăi, prima sa relație serioasă din tinerețe. Prin testament, aceasta îi lasă o mică sumă de bani, precum și jurnalul lui Adrian, un bun prieten care se sinucisese de tânăr, la scurt timp după ce începuse la rândul său o relație cu Veronica. Însă jurnalul e confiscat de Veronica și cum aceasta refuză să i-l dea, Tony e nevoit să pună cap la cap amintirile sale din acea vreme și câteva frânturi de informație pentru a rescrie o poveste veche, dar tulburătoare. De ce și-ar fi adus aminte de el mama unei prietene, pe care nu o întâlnise decât cu ocazia unei singure vizite (de care nici măcar nu se leagă amintiri prea plăcute), și de ce ar fi fost la ea acel jurnal?

Se poate aprinde din nou la bătrânețe o dragoste pe care o credea uitată?

Există sinucidere ca o concluzie logică, calcul abstract al unui filozof camusian?

Julian Barnes, The Sense of an Ending (2011), 4*/5

Au mai scris despre carte: Octavian Logigan / John Self / The Telegraph / The Guardian

Anunțuri

Comments on: "The Sense of an Ending" (1)

  1. […] recenzia cărții aici. Share this:FacebookTwitterEmailLike this:LikeBe the first to like this […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: