Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Archive for Decembrie, 2011

Despre cuțitul pentru pește

At one point, a single manufacturer offered no fewer than 146 different types of flatware for the table. Curiously, one of the few survivors from this culinary onslaught is one that is most difficult to understand: the fish knife. No one has ever identified a single advantage conferred by its odd scalloped shape or worked out the original thinking behind it. There isn’t a single kind of fish that it cuts better or bones more delicately than a conventional knife does.

Bill Bryson, At Home: A Short History of Private Life, 2010

Anunțuri

Despre toalete

Perhaps no word in English has undergone more transformations in its lifetime than ‘toilet’. Originally, in about 1540, it was a kind of cloth, a diminutive form of ‘toile’, a word still used to describe a type of linen. Then it became a cloth for use on dressing tables. Then it became the items on the dressing table (whence ‘toiletries’). Then it became the dressing table itself, then the act of dressing, then the act of receiving visitors while dressing, then the dressing room itself, then any kind of private room near a bedroom, then a room used lavatorially, and finally the lavatory itself.

Bill Bryson, At Home: A Short History of Private Life, 2010

Zahăr

The British had always loved sugar, so much so that when they first got access to it, about the time of Henry VIII, they put it on almost everything – on eggs, meat, and into their wine. They scooped it on to potatoes, sprinkled it over greens, ate it straight off the spoon if they could afford to. Even though sugar was very expensive, people consumed it till their teeth turned black, and if their teeth didn’t turn black naturally they blackened them artificially to show how wealthy and marvellously self-indulgent they were.

Bill Bryson, At Home: A Short History of Private Life, 2010

Blog Walk (La vreme de criză)

Trei camarazi. La vreme de criză: „Cu nenumărate propoziţii memorabile, una dintre specialităţile autorului, şi cu o încredere de nezdruncinat în viaţă şi în marile valori morale ale omului, Remarque îţi dă de înţeles în Trei camarazi că, mai ales la vremuri de criză, iubirea, prietenia, compasiunea şi demnitatea te ajută să nu te laşi doborît nici de lipsuri, nici de ajecţiile politicienilor care îşi fanatizează susţinătorii. Căci, metaforic vorbind, nu numai Patrice e bolnavă fără leac în acest roman, ci şi Germania liberă, veselă şi puţin naivă pe care o iubeşte tot mai disperat Remarque văzînd-o cum cade în mîinile celor care aveau să-i omoare libertatea şi veselia şi aveau s-o ducă la distrugere.”

Why Aren’t We Smarter?: „[…] the success of the system is achieved through balancing various aspects of cognitive performance by ensuring that no specific trait dominates to the exclusion of others.

While this doesn’t suggest that cognitive processes cannot be improved, it clearly indicates that one must be careful in assessing what constitutes improvement so that declines in abilities elsewhere are not masked or ignored. It also suggests that the simple „more is better” perspective doesn’t hold over the cognitive system.

This gives rise to a performance curve that will peak and then begin to decline, suggesting that there are upper bounds to the improvement of any particular cognitive trait, before it begins to impact other traits. A balance must be maintained so that subgoal achievement can be maximized.”

Do Vitamins Actually Work?: „I recommend vitamin B12 supplements for people who avoid animal products. In many cases, I recommend probiotic supplements. A healthy gut is very important for overall health, and too many people wreck their gut flora (aka the friendly critters in our colon that help with immunity and nutrient absorption) with poor diets, exposure to environmental toxins, and stress. Probiotic supplements should ideally be purchased refrigerated and stored that way at home.

[…]

Vitamin D deficiency is rampant. The latest research shows that current recommendations for 600 International Units a day are too low. Part of the problem is that recommendations are made solely on vitamin D’s role in bone health, while newer research takes into consideration the multitude of functions vitamin D is necessary for. I urge all my clients to take 2,000 to 4,000 International Units a day. If it seems like too much, keep in mind that if you get your vitamin D from the sun, the body produces 10,000 International Units and then ceases production.”

adevăratul faliment e sub nasul nostru: „Cînd Nokia s-a retras de la Cluj, am sărit cu toţii în sus: ne lasă pe drumuri 3000 de oameni! Cum e posibil ca nimeni să nu fi putut face nimic pentru a evita grozăvia asta?

Numai că, discret, departe de nasul iscoditor (prin sacoşe) al reporterilor economici, adevăratele grozăvii sînt româneşti, neaoşe, tradiţionale.

Cum se poate altfel numi falimentul Mic.ro? Acolo unde, din cîte ştiu eu, lucrează-n total vreo 5000 de oameni?”

Kurt Vonnegut’s dark, sad, cruel side is laid bare: „The book paints a picture of a man who was often distant from his children, cruel to a long-suffering first wife, caught in an unpleasant second marriage and spent much of his later years depressed and angry. „Cruel, nasty and scary are the adjectives commonly used to describe him by the friends, colleagues, and relatives Shields quotes,” wrote one reviewer, Wendy Smith, on the Daily Beast website. The New York Times reviewer, Chris Buckley, called Shields’s portrayal „sad, often heartbreaking”.

[…]

Vonnegut definitely had survived a lot. His once wealthy family was impoverished by the Great Depression, causing grim strains in his parents’ marriage. His mother committed suicide. His beloved sister died of breast cancer, a day after her husband was killed in a train accident. But the defining horror of Vonnegut’s life was his wartime experience and surviving the Dresden bombing, only to be sent into the ruins as prison labour in order to collect and burn the corpses.”

Viral Infections Might Be Our Best Hope Against AIDS & Other Confounding Diseases: „Intriguingly, we have seen some profound beneficial effects from viral interactions. One study showed that curing the common cold might be a very bad idea. A group led by Ian Mackay in Australia collected nasal mucus from 1,247 people with cold-like symptoms and used PCR to test each sample for 17 different kinds of virus known to cause runny noses. People with rhinovirus infections—the most common type in the group—were eight times less likely to also be infected with flu virus than would been expected if there was no interference. That’s important because flu kills at least 30,000 people a year in the U.S. while rhinoviruses don’t kill anyone. This protective effect of rhinoviruses has been confirmed by a similar study among military recruits in the U.S.

Another beneficial case of interference is that of GB virus and HIV, the virus that causes AIDS. GB virus is passed from person to person in the same ways HIV is, but it doesn’t seem to cause any illness on its own. On the contrary, men who were infected with both GB virus and HIV, before there were drugs to treat AIDS, lived longer and were healthier than men not infected or whose immune systems destroyed the GB virus.

Viral interference has also shown potential to prevent cancers caused by human papillomavirus, the virus that causes cervical cancer. Human papillomavirus infects only cells near the surface of the cervix and it makes these cells grow faster than they should, sometimes leading to cancer. A parvovirus called AAV is able to infect those same surface cells, but only if HPV already is in them. Unlike HPV alone, HPV and AAV together cause the cells to die instead of divide, so tumor formation is averted. AAV is also sexually transmitted, so in this case, two STIs are better than one.”

A Common Joke About Common Knowledge:

People I Wanted to Be

Ce m-a mirat cel mai tare la cartea de povestiri a Ginei Ochran a fost autenticitatea detaliilor și a atmosferei. Sunt scrise de o americancă, dar ai senzația că a trăit o viață în Rusia, sau în altă țară fost comunistă. Sunt unsprezece povestiri ciudate, mereu într-o balanță fragilă între realism și imaginar (de multe ori înclinată spre a doua variantă), diverse ca locații și povești, dar asemănătoare prin personajele triste, lipsite de forță vitală, de încredere, de bucuria vieții. E cartea unor destine înghesuite cândva cu forța în câte vreo conservă de acum ruginită, lovită cu piciorul și abandonată pe vreo străduță murdară, a unor oameni singuri, care dacă se apropie unul de altul, sau speră, sau iubesc, sau se revoltă, o fac cu sfială, în liniște, pe ascuns. Mă întreb cum e citită cartea asta în țara autoarei: visul american, revistele glossy, canalele de televiziune, magazinele pline, filmele de la Hollywood, toate sunt dintr-o altă realitate, chiar dacă unele povestiri se petrec fizic aici.

Dacă vreți să le citiți ca pe niște metafore, probabil sunt niște metafore ale pierderii, ale irosirii și ale procesului misterios prin care unele răni profunde se cicatrizează, și ajungi să supraviețuiești, chiar fără sa-ți dorești. Unele se termină într-o ușoară tentă optimistă, dar inima ți se strânge chiar și atunci. Cei vii și cei morți se intersectează. Își negociază viitorul. Își smulg inimile când sunt prea pline. Se gândesc la copii. Au trăit războiul, foametea, moartea cuiva drag, o dragoste irosită. Sunt singuri.

Pe scurt:

Articles of Faith

După 3 sarcini pierdute, Irina și Evin încă își mai doresc cu disperare un copil al lor. Dar fantomele celor trei copii nenăscuți încep să le bântuie viața…

Last Words of the Mynath Bird

Ce se întâmplă când certurile și cuvintele amare aruncate într-un cuplu ajung să fie repetate iar și iar de o pasăre vorbitoare?

How One Carries Another

Niels își povestește aventurile din tinerețe – nimic neobișnuit dacă Niels nu ar fi mort demult, iar mesajele sale nu ar apărea în mod ciudat în calea lui Jerry și a familiei sale. Când relicvele trecutului, ale unor alte vieți, încep să te sufoce, e timpul să faci curățenie în pod.

Halves of a Whole

Lucy și Estera sunt cele două fete gemene ale unei familii de imigranți din Ungaria, având o firmă de pompă funebre. Cu toate astea nici că s-ar putea două surori mai diferite… Te poți obișnui cu moartea, poți să o accepți când te lovește direct?

A Darkness Held

Atunci când sora Clement pățește un accident grav chiar în școala pe care o patrona de atâta timp, ea o roagă pe Imogene, o fostă elevă, să îi țină locul. Sora Clement nu crede în varianta accidentului și îi bănuiește pe copii că au împins-o pe scară; în același timp Imogene își amintește cât de terorizată era și ea când era elevă, cât de mult o urâse pe soră și toate suferințele pe care le îndurase, alături de fratele ei. Iar toți ochii actualilor elevi sunt acum pe ea.

The Hurler

Uneori ai nevoie doar de o catapultă pentru a arunca tot ce ține de trecut, tot ce îți amintește de o suferință, tot ce vrei să uiți, tot ce nu mai vrei să fii. Și alteori ai nevoie ca cineva să se ducă și să îți recupereze inima de care ai crezut că nu mai ai nevoie.

From the Fourth Row

Jiri e un artist ratat, ajuns să ilustreze reclame pentru o agenție de marketing. Anii trec, până când personajele pe care le desenează încep să nu i se mai supună, fug, devin dezordonate sau chiar amenințătoare. Juri va trebui fie să recâștige controlul, fie să renunțe pentru totdeauna la desen.

A Blessing

Deși de când l-au adoptat noroacele nu se mai opresc (buchete de flori rătăcite care ajung la ei, bilete la loto câștigătoare, mici cadouri), Vera nu are încredere în Shura, câinele găsit de soțul ei pe stradă, așa că până la urmă se decide – când află că e însărcinată – să îl alunge. Cum va primi soțul ei cele două vești?

When the Dark Is Light Enough

Lusya e ucisă de nepotul ei, dar spiritul ei rămâne în urmă și o urmărește pe Karen, cea care îi investighează cadavrul și dezleagă, încet-încet, misterele morții bătrânei.

Signs and Markings

Mirek se îndrăgostește de Zdena și ar vrea să aibă un copil cu ea. Când eforturile lor se vădesc zadarnice, se duce la medic sa afle dacă e ceva în neregulă cu el. Da, ceva e în neregulă, va afla mai apoi (întâmplător!), dar nu cu el: e diafragma folosită regulat de Zdena, fără să îi spună lui nimic.

The Fractious South

În Rusia, mama lui Misha lucrează pentru cenzură, asigurându-se că informația din ziare e suficient de cosmetizată ca să corespundă intereselor statului. Tatăl lui a plecat când el avea doar 7 ani, în războiul din Afghanistan. Nu s-a mai întors niciodată. El însuși pleacă peste ani să lupte în Cecenia: și deși se întoarce, nu mai e același. Fără planuri de viitor, i-a rămas doar pasiunea pentru pescuit.

Recomand această carte, chiar dacă nu e o lectură prea veselă. Te bântuie, cu poveștile ei apăsătoare, dar profund umane.

Gina Ochsner, People I Wanted To Be (2005), ed. Portobello Books, 2006, 4*/5

Au mai scris despre carte: The Guardian / The New York Times

Cele mai triste cazuri, inimile prea pline

[…] but I got to thinking. Why not let others loft their burdens and experience the same thrill I had been keeping to myself? And why shouldn’t I benefit from it? That afternoon I placed an ad in the classifieds: „Hurler for hire. Cast your cares into nearby lot. No load too heavy. Rates reasonable.” By the next evening a throng of people and their trash filled my yard. There was the widow from two blocks over with her husband’s gold-handled golf clubs, and a crowd of jilted girlfriends and boyfriends, paying a dollar per launch to loft the fallout of their ruined romances: promise rings and ticket stubs tied in small bundles and weighted with bricks, bad birthday presents, ID bracelets, framed pictures of the formerly loved. But most often they brought their hearts, some empty, some broken. The saddest cases were the too-full hearts, the overworked ones still carrying good intentions and bad and all the fallout from a lifetime of lousy choices they’d promised themselves they’d forget but couldn’t because they were too busy twelve-stepping their way through therapy.

Gina Ochsner, People I Wanted to Be, 2005, The Hurler (p. 95)

Să trezim copiii

O campanie inițiată de Simply Bucharest pentru a determina autoritățile (Protecția Copilului) să reacționeze la problema bebelușilor folosiți la cerșit.

Ştiţi cerşetorii care se folosesc de bebeluşi ca să impresioneze oamenii?

Asta e exploatare de copii.

Dar ştiţi că de fiecare dată cînd îi vedem pe stradă bebeluşii aceia dorm?

Asta pentru că bebeluşii cerşetorilor sînt ţinuţi adormiţi. Nu-i greu; la o gîgîlice de om e de-ajuns chiar şi un pic de alcool; dar bebeluşii ăia pot fi şi calmaţi cu medicamente.

E aproape imposibil de dovedit. Nimeni nu a făcut asta pînă acum. Dar dacă am văzut treaba asta, trebuie să-i dăm de capăt.

Nor de etichete