Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Archive for Iulie, 2012

Zilele regelui

Mă temeam, sau mai bine zis speram, că părerea mea proastă despre literatura română contemporană ar putea fi o prejudecată nedreaptă. Am privit cu neîncredere “explozia” din ultimii ani, promovată îndeosebi de colecția Ego a editurii Polirom. Marketing, mi-am zis eu, neimpresionat. Literatură de cenaclu, aplauze politicoase între plicticoși… Pierdere de vreme.

Dar pe măsură ce fenomenul a luat amploare – reeditări, traduceri, premii obținute în străinătate, recenzii elogioase pe bloguri – am început să ezit. Dacă mă înșelam? Bănuielile sunt una, dar fără să citesc respectivele cărți nu aveam argumente să le judec.

Așa că am început să le cumpăr și să le citesc. Iar rezultatul a fost undeva la mijloc. În afară de două dezamăgiri crunte: Fuck the cool. Spune-mi o poveste a lui Costi Rogozanu, respectiv Litera din scrisoarea misterioasă a lui Alex Leo Șerban, majoritatea celorlate s-au dovedit nu foarte proaste. Din păcate, nici foarte bune. Pe total imature, fără anvergură, naive. Nu am dat încă de nici una cu adevărat mare. Și nici măcar de una pe care să o pot recomanda cuiva fără a mă simți obligat să îl previn și să mă justific. Dar e drept, unele încercări sunt interesante.

Zilele regelui promitea multe ca subiect: un roman istoric, despre primul rege al Principalelor Unite, Carol I. Subiectul era interesant atât ca radiografie a momentului istoric, a vieții noastre politice și a Bucureștiului pe cale de modernizare, cât și ca incursiune în personalitatea principelui german și mai ales în procesul delicat de devenire a unui rege. Cel puțin așa părea asumată miza cărții.

Din păcate romanul însă se pierde repede. Nu e de vină găselnița introducerii în rol principal a unui personaj secundar, dentistul berlinez Joseph Strauss, care la invitația prințului acceptă să se mută într-o țară străină. Procedeul era avantajos. Problema e că autorul nu scrie pentru a spune o poveste, ci invers, spune pe alocuri o poveste doar ca să aibă prilejul de a compune fraze meșteșugite, a căuta imagini îndrăznețe, a șoca cu vreo metaforă mai neașteptată, a compune pe alocuri febril. Ca atare, subiectul devenirii regelui rămâne aproape cu totul la buna credință și imaginația cititorului, detaliile epocii și ale intrigilor de la București puse cap la cap ajung cam cât pentru o povestire mai răsărită, toate personajele sunt de butaforie, iar singurul viu și surprinzător e motanul dentistului, ale cărui gheare ascuțite scriu în tapițeria mobilei povești emoționante de dragoste, ode fierbinți și exaltate.  În rest plictiseală, și regretul unei cărți doar cu cap și coadă, fără conținut.

Cât despre frazele meșteșugite, care e clar că îi plac atât de mult scriitorului, iau la întâmplare (mă jur!) două exemple și vă las pe voi să le judecați șfichiuirile semețe și licăririle deșarte:

“Degetele lui, ca zece şerpi micuţi, s-au rotit pe gambe şi coapse, s-au culcuşit în pliurile şoldurilor şi la subţiori, s-au răsucit prin cîrlionţii vopsiţi în mov (sub osul pubian, unde şerpişorii s-au prelins peste vizuini jilave, le-au adulmecat, dar nu s-au strecurat înăuntru), au şfichiuit cu cozile sfîrcuri, zece sfîrcuri, s-au încolăcit în jurul lor şi şi-au luat la revedere. Înainte de a-şi lipi nările de cel de-al unsprezecelea sfîrc, cel mai mare şi mai semeţ din cîte pomenise, Joseph Strauss a urinat îndelung în oala cît un ceaun găsită după perdea. Apoi, cu biografie cu tot, s-a adîncit între pulpele Rosei, încercînd să-şi lepede acolo trecutul.”

“Dar mai întîi, ca dintr-un ibric găurit, au picurat destui stropi de sinceritate, stropii s-au strîns într-un ochi de apă, mic, oval, licăritor în tihna amiezii, iar apa a prins s-o ia la vale, pe podele, un firişor subţire şi curat, un lichid care se zărea şi nu se zărea, fiind alcătuit, printr-un capriciu al chimiei, numai din vise, dezamăgiri, speranţe, răni, presupuneri şi deşertăciuni. “

Eu personal aș zice pas.

 

Filip Florian, Zilele regelui (2008), ed. Polirom, 2011, 2*/5

 

Au mai scris despre carte: Micawber / Arana / Alex Goldiș / Chestii livrești

Nor de etichete