Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Citiți titlurile, alambicate, misterioase și pedante, ale volumelor din seria Ingeniosului bine temperat și veți avea o primă imagine despre cum scrie Mircea Horia Simionescu – jumătate orgoliu nemăsurat (de a inventa, de a fi definitiv, de a scrie nu cărți, ci o operă), jumătate plăcerea jocului (cu cuvântul, cu textul, cu convenția), jumătate electism, jumătate farsă. Titlurile fiind: Dicţionar onomastic, Bibliografia generală, Jumătate plus unu, Breviar (Historia calamitatum) și Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău.

Toxicologia, ultima carte a seriei, joacă în cadrul acesteia rolul referințelor critico-biografice la sfârșitul unei cărți oarecare. Atâta doar că autobiografia se transformă pe alocuri în roman, romanul pe alocuri în jurnal de lectură, jurnalul de lectură în jurnal intim, jurnalul intim în fabulație, fabulația în explicație, textul în pretext. Livrescul și prozaicul se amestecă, ghicim în fiecare narator secundar un alter ego al autorului, fantasticul e prezent la fiecare pas, dar ca ceva firesc. Toate convențiile sunt încălcate, cititorul e invitat să între în joc și să accepte relativizarea ca mijloc de construcție a unei cărți.

Exact în punctul acesta (relația scriitor-cititor) cartea mi s-a părut mie ambivalentă (sau poate doar ambiguă): scrie primul pentru cel de-al doilea sau doar pentru el însuși, iar cititorul e ignorat? De-o parte pledează indiferența față de convenții (inclusiv asumarea explicită a riscului ca cititorul să se plictisească în timp ce autorul e plecat să vâneze o himeră personală), de cealaltă parte autoironia și coerența internă a haosului premeditat. Indiferent de răspuns, am găsit în Toxicologie nu doar o provocare continuă sau demonstrația impecabilă a unui mare scriitor, ci și o lectură pasionantă și plăcută. Nu e o carte fără păcate, uneori trenează, pe alocuri poate se afundă în obscur, unele alegeri sunt discutabile, cu siguranță nu se adresează cititorului comod sau grăbit.

Chiar și așa, o recomand fără rețineri. Dacă eul scriitorului primează și cititorul e pus la locul lui, măcar acesta e în primul rând, iar spectacolul face toți banii.

Toxicologia

Mircea Horia Simionescu, Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău, 1983, ed. Humanitas, 2011, 4*/5

A mai scris despre carte: Florina Pîrjol

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: