Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Bănuiala mea e următoarea: sălbăticiunile au în gheare şi în copite un mic buton, nedescoperit încă de zoologi, pe care, apăsînd la fiecare pas, răspîndesc în jur bucuria. Altfel nu-mi explic ce se petrece cu mine, subit, cînd coada unei vulpi luceşte arămiu, cînd coarnele unui cerb străpung zăduful sau răcoarea, cînd caprele negre se preling pe brîne şi stînci, cînd puii de mistreţ aleargă în şir indian, mereu în spatele scroafei, cu spinările lor vărgate, ca o pijama. Ţipetele bufniţelor nu intră aici, la capitolul ăsta, ele sînt o vrajă aparte, de neînchipuit. Ca să cobori în adîncurile lor, în abisul acela senin, nu te ajută o coardă de alpinism, acolo trebuie să dai din aripi şi, din cînd în cînd, să te laşi purtat de curenţi, plutind. Iar dacă ţi se taie respiraţia, nu e vina lor, a bufniţelor. Eu m-am trezit fără aer dincolo de Surpături, în pustietatea din Plaiurile de Sus, iarna, cînd ore şi ore, o zi întreagă, n-am zărit nici o bufniţă în jur.

Filip Florian, Toate bufnițele, 2012, p. 71

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: