Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Archive for the ‘Conexiuni’ Category

Julian Barnes, câștigătorul Man Booker Prize 2011

Până acum i-a scăpat de 3 ori printre degete, dar anul acesta Julian Barnes a reușit în sfârșit să câștige premiul Man Booker Prize, pentru romanul său The Sense of an Ending.

Găsiți recenzia cărții aici.

Blog Walk (Fisticul explozibil)

20 Things You Didn’t Know About… Fire: „5 Earth is the only known planet where fire can burn. Everywhere else: Not enough oxygen.

[…]

14 Every 52 years, when their calendar completed a cycle, the Aztecs would extinguish every flame in the empire. The high priest would start a new fire on the ripped-open chest of a sacrificial victim. Fires fed from this flame would be distributed throughout the land.”

Sebastian A. Corn – Vindecătorul: „Bine ilustrată e teza (din fericire demult depăşită de stadiul actual al cercetărilor, dar pe care gândirea personajelor pare s-o favorizeze) că limba e o colecţie de etichete care se aplică unor lucruri (obiecte, fenomene, concepte).

Găsim şi clişee din cele mai răspândite în publicul profan, cum ar fi ideea că limbile eschimoşilor au foarte multe cuvinte pentru a desemna felurite tipuri de zăpadă. Slavă Domnului, nu am găsit nicio trimitere la ipoteza Sapir-Whorf.”

Is Happiness Even the Point?: „It made me wonder if our culture’s seeming obsession with the pursuit of happiness misses the point entirely. Not that we shouldn’t seek balance, but happiness? Why is happiness so important, and is it, in fact, even sustainable? And if we were happy all of the time, how would we learn to surf the waves of our emotions, and to gracefully dance with our shadows?”

Probabil cea mai bună carte citită anul acesta: „Povestea centrală a cărții este una incredibilă, dar pentru care autoarea nu simte nevoia să treacă de granițele realului pentru a o face mai credibilă: la o petrecere ipocrită organizată de niște nouveaux riches de Londra, care cred în diversitate (și chiar așa se cheamă petrecerea pe care o organizează, diversity party), unul din invitații necunoscuți (prieten de-ai prietenilor) se ridică de la masă fără un cuvânt, urcă la etaj, unde se închide într-o cameră și refuză să iasă. Miles, acesta fiind numele bărbatului, este un personaj secundar al poveștii, apărând doar narat la persoana a treia în a doua secțiune a cărții. Povestea, care se întinde pe mai multe luni, luni pe care Miles le petrece în camera de sus a familiei Lee, este narată în cele patru secțiuni din perspective diferite de Anna, o fată cu care Miles a petrecut câteva ore la Luvru în anii 1980 într-o excursie de liceeni în Europa (și pe care familia Lee o cheamă crezând că între ea și Miles au existat alte legături până în 2009, și că ea ar putea să-l convingă pe Miles să părăsească reședința familiei, în care toți devin mai conștienți de sine în prezența unui străin, fie, unul închis într-o cameră); de Mark, prietenul familiei Lee care l-a adus pe Miles, pe care îl cunoscuse recent, la diversity party-ul organizat de aceștia; de May Young, o bătrână dintr-un azil, pe care Miles obișnuia să o viziteze an de an de ziua fiicei sale, Jennifer; și de Brooke, o fetiță de 9 ani, foarte dezghețată, care a fost și ea la petrecere cu părinții săi la vecinii Lee și care dezvoltă un cult pentru Miles și poveștile care roiesc în jurul acestuia.”

Being Ernest: John Walsh unravels the mystery behind Hemingway’s suicide: „The idealised life of Ernest Hemingway, the one the writer himself wanted the world to buy, was simple: he was the perfect man, the perfect synthesis of brain and brawn. Driven by a thirst for adventure, he was a swashbuckling, hard-drinking pugilist who loved being in the thick of the action, whether in the front line of battle or within charging distance of a water buffalo. He also happened to be the finest writer around, disdaining the grandiose wordiness of Victorian prose for a clean, stripped-back simplicity, conveying emotion by what was not said as much as by what was. Wounded on the Italian front in the First World War, he was a handsome convalescent who fell in love with a pretty nurse and wrote A Farewell to Arms as a result. In the 1920s, he was at the forefront of American writers and artists who hung out in Paris, „being geniuses together”. They included F Scott Fitzgerald, who (according to A Moveable Feast) once showed Hemingway his penis and confessed his worry that it was too small to satisfy his wife Zelda; Hemingway kindly reassured him it was OK.

In the 1930s, he went to Spain to fight for the republic against Franco and wrote For Whom the Bell Tolls, in which a brave American hero falls in love with a peasant guerrilla called Maria. In the Second World War, he was at the Normandy landings and the liberation of Paris. After the war he retired with his fourth wife to Cuba, where he fished for marlins and wrote The Old Man and the Sea, won the Nobel Prize, was lionised wherever he went – but was killed in an unfortunate firearm accident.

That’s the official story. In the years after his death, however, the jigsaw pieces of a counter-life gradually began to emerge.”

Tânărul José confirmă: „Generaţiile se succed firesc, moştenind pasiuni, dar şi vicii. În fiecare generaţie este un orb, un soţ violent şi o soţie înşelată. În tot acest ciclu, la un moment dat, apare un povestitor cu nevoia de purificare spirituală. Lumea însăşi este o poveste care aşteaptă să fie spusă, iar José Luís Peixoto lasă impresia că nu face decât să-l asculte şi să-i transcrie vorbele acelui om în căutare de linişte.”

Grafica de carte, între meserie și artă: „Practic, ne-am obişnuit să avem în jurul nostru cărţi urîte, prost făcute, ne-am obişnuit cu chinul de a parcurge rînduri înghesuite şi texte dezordonate, aglomerări inutile de efecte ieftine pe coperte şi pagini. Dacă în anii ’60-’70 exista o normalitate în grafica noastră de carte, ba chiar lucrări excepţionale premiate la competiţii internaţionale, trăim de vreo două-trei decenii un paradox: în loc să se fi petrecut un progres – ca în alte părţi, mai spre vest –, s-a întîmplat exact invers, ba chiar meseria de grafician a fost ignorată sau prost înţeleasă odată cu apariţia computerului, la îndemîna oricui. A devenit poziţia pe care au lucrat secretare, ingineri, sociologi… şi lista poate fi foarte lungă – oameni cu tot felul de alte specializări. Absurd. Vă daţi seama cum ar fi să ne apucăm, care după cum avem chef şi simţim că e rost de cîştigat bani, să facem chirurgie, avînd la îndemînă un bisturiu. Dar, din artă şi domeniile conexe nu moare nimeni. Totuşi, efectele negative există.”

Terorista la Cluj

„Terorista” se intoarce pe Internet, dupa mai bine de doi ani de absenta… Detalii aici.

Blog Walk (Cititori nespecializaţi)

Îndrumător de lecturi: „Mă uit şi mă gîndesc cît de tare diferă listele de mai sus de canonul cititorilor „profesionişti“. Există cărţi a căror valoare literară a fost considerată – în general pe bună dreptate – una redusă şi totuşi au rezistat la proba timpului şi a cititorilor mai mult decît scrieri declarate canonice. Printre autorii studiaţi de mine în liceu (şi nu din motive ideologice) se număra Alexandru Ivasiuc, azi aproape uitat; în schimb, cărţile lui Radu Tudoran – Fiul risipitor sau Toate pînzele sus! – se citesc şi azi cu pasiune, ca şi Cireşarii sau La Medeleni. Bănuiesc că se vor mai citi cel puţin pînă la sfîrşitul secolului.

Desigur, forumiştii sînt – cum spuneam – cititori nespecializaţi. Nu ştiu să evalueze critic construcţia unei cărţi, consistenţa personajelor sau a naraţiunii, caracterul inovator al unei opere, locul ei în literatura universală ş.a.m.d. Dar citesc. Cu sinceritate şi pasiune, de plăcere sau ca să se instruiască; citesc pentru că asta sînt: cititori. Ei sînt publicul. Pe ei îi vînează editorii şi librarii, la ei se raportează scriitorii. Iar pentru ei cărţi precum cele de mai sus sînt importante. Păi, cum nu, dacă le-au schimbat viaţa? Poţi să preţuieşti mai mult un roman de (să zicem) Faulkner ori Joyce decît Alchimistul lui Coelho, atunci cînd cel din urmă ţi-a hotărît destinul?”

Cum poți să citești pe iPad într-o limbă străină: „pentru că și eu m-am confruntat cu dificultățile unei limbi pe care nu o cunosc atât de bine (și anume limba germană), m-am întrebat cum poți să faci să citești într-o limbă străină, alta decât cele pentru care iPad-ul are dicționare (engleza și japoneza, mai exact). Și asta fără să trebuiască să jailbreak iPad-ul, pentru că ar fi păcat. Metoda de mai jos se aplică și pentru orice gadget Apple cu OS4+ care are aplicația iBooks.”

„Talent Is Nothing Without Focus and Endurance”: „This quote comes from writer Haruki Murakami, reminding us that talent is basically irrelevant without the foundation of a good work ethic:

<<In every interview I’m asked what’s the most important quality a novelist has to have. It’s pretty obvious: talent. Now matter how much enthusiasm and effort you put into writing, if you totally lack literary talent you can forget about being a novelist. This is more of a prerequisite than a necessary quality. If you don’t have any fuel, even the best car won’t run.

The problem with talent, though, is that in most cases the person involved can’t control its amount or quality.>>

10 reguli pentru a fi un fotograf de succes: „De O istorie a lumii în 10 ½ capitole nu mă leagă doar plăcerea uşor masochistă a traducerii ei în româneşte, ci şi o întâmplare căreia cred acum că nu i-am dat atenţia cuvenită. La puţină vreme după publicarea primei ediţii a traducerii din Barnes, am intrat într-o librărie importantă din Bucureşti şi-am găsit romanul la secţiunea „Istorie“. Evident, m-am burzuluit lăuntric şi m-am grăbit să îndrept eroarea. Am luat cartea de-acolo şi am dus-o la rafturile de beletristică. Vânzătoarea m-a interceptat cu un aer ostil şi m-a întors din drum. I-am explicat că nu e o carte de istorie, ci un roman, şi că nu avea ce să caute în locul unde o găsisem. Femeia m-a privit cu asprime şi mi-a strecurat printre dinţi: „Asta-i bună, domnu’, vând carte de douăşcinci de ani şi vii mata să mă-nveţi meserie“. Am mai evocat clinciul, dar abia în clipa asta descopăr clenciul. Vânzătoarea avusese dreptate, iar eu mă urzicasem degeaba. Ea probabil că nu citise romanul lui Barnes, dar îi pricepuse mesajul. Eu îl tradusesem, dar trecusem pe lângă tâlcul lui principal.”

din caiete: Dovlatov: „Adeseori, toate acestea au un caracter misterios, metafizic. Ma refer la hoția întru totul misterioasă, fără vreun scop rațional. Așa ceva, cred eu, se întâmplă numai în statul rus. Am cunoscut un om sensibil, distins, cultivat, care a șutit din întreprindere o găleată cu mortar. Pe drum mortarul s-a întărit, firește. Hoțul a aruncat bolovanul pietrificat nu departe de locuința lui.”

Radical X-Ray Art:

Blog Walk (Stan & Bran)

Top 10 greşeli pe care studenţii le fac la început de an universitar: „Căminul nu-i “cămin”. Nu confundaţi camera de cămin cu “acasa”. În camera de cămin nu trebuie să vă simţiţi confortabil. Este numai locul în care dormiţi. Atît. Dacă nu aveţi colegi de cameră simpatici, nu-i nimic, asiguraţi-vă că nu sforăie. Locurile de petrecut studenţia sînt sălile de curs, starbucks-urile , dacă sînteţi pe alte meleaguri, cafenelele bune, dacă sînteţi pe la noi, bibliotecile, misiunile, călătoriile de studii, practica pe teren … etc. Nu vă cufundaţi în bîrlogul căminului în ore nesfîrşite de somn. Studenţia nu este pentru dormit. Studenţia este partea din viaţă în care cafeaua se tranformă direct în “hîrtii” (papers)”

Stan și Bran cu jurnaliști: „„Soldatul rănit în Irak este aşteptat în ţară pentru a fi înmormântat ca un erou” / „N-aveam casă şi m-am rugat. Sfântuleţule, ajută-mă să-mi fac şi eu o casă! Şi-am făcut: parter cu două nivele” (Antena 1, Observator)”

The most effective method for learning a language alone is…: „Writing down what you hear is a great way to reinforce what you know and pay attention to words and grammatical points that you have been ignoring”

Gollancz announces the launch of the SF Gateway: „Building on the remarkable success of Gollancz’s Masterworks series, the SF Gateway will launch this Autumn with more than a thousand titles by close to a hundred authors. It will build to 3,000 titles by the end of 2012, and 5,000 or more by 2014. […] Wherever possible, the SF Gateway will offer the complete backlist of the authors included.”

Steinbeck și Capa în Rusia: „De la experienţa Kievului până la cea a colhozurilor, unde cu toţii îşi lucrează manual pământurile, întrerup pentru a-şi reconstrui casele, iar seara încing un dans, impresia generală rămâne asta: “Oamenii acesţia pur şi simplu emanau prietenie”. Şi, nu vă pot lăsa fără imaginea unui mic dejun ucrainean din 1947: „Mai întâi un pahar de apă plin cu votcă, apoi, pentru fiecare persoană, patru ouă prăjite, doi peşti prăjiţi, uriaşi, şi trei pahare de lapte; apoi murături, un pahar de vişinată făcută în casă şi pâine neagră cu unt; apoi o ceaşcă plină cu miere, alte două pahare de lapte şi, la sfârşit, încă un pahar de votcă.””

lectura în democraţie (după tocqueville): „în democraţii, nu toţi oamenii care se ocupă de literatură au primit o educaţie şi dintre cei care au primit o spoială de cultură, majoritatea urmează o carieră politică sau îmbrăţişează o profesiune de la care nu se pot sustrage decât arareori pentru a gusta pe furiş din plăcerile spiritului. ei nu fac deci din aceste plăceri farmecul principal al vieţii al existenţei lor; dar le consideră ca pe o destindere trecătoare şi necesară în toiul treburilor serioase ale vieţii; aceşti oameni nu vor putea niciodată avea o cunoaştere suficient de aprofundată despre arta literară, ca să îi simtă subtilitatea; nuanţele mici le scapă.”

Owls with Stupid Expressions on their Faces:

an idiotic smile, pasted on my face: „Amice… Mă faci să zâmbesc tâmp. … Dă-te doi pași în spate… Am nevoie de spațiu pentru a leșina.”

Better Living Through Architecture: Vacation Homes for a New Britain: „Philosopher and bestselling author Alain de Botton wants to improve the lives of the British population and teach them to appreciate modern architecture. He is hoping to transform society with a series of avant-garde vacation homes designed by top architects.”

Ten Things Everyone Should Know About Time: „8. Complexity comes and goes. Other than creationists, most people have no trouble appreciating the difference between “orderly” (low entropy) and “complex.” Entropy increases, but complexity is ephemeral; it increases and decreases in complex ways, unsurprisingly enough. Part of the “job” of complex structures is to increase entropy, e.g. in the origin of life.”

Blog Walk (Bragă adevărată)

Motivatie si mediocritate: „Nicaieri nu am gasit insa mentionat factorul care mie mi se pare de la distanta cel mai important: Motivatia – sau mai exact lipsa ei. Fiind fiinte rationale, elevii au tendinta naturala de a se comporta intr-un mod care sa le maximizeze “recompensa” – care poate fi satisfactia imediata (coolness factor, joaca, mers in cluburi, dat pe internet), de lunga durata (perspectiva unei vieti mai bune), sau o combinatie intre cele doua.

In lipsa unei motivatii de lunga durata, un elev va alege (fie deliberat, fie in mod involuntar) un comportament care este foarte probabil sa maximizeze satisfactia de moment. Daca se intampla ca scolarul nostru sa fie pasionat de matematica, va invata matematica. Daca gaseste mai multa placere in a umbla haihui, asta va face.”

Advice to drink more water dismissed as harmful nonsense: „The idea that we are all short of water is thought to derive from a 1945 recommendation that adults should consume 2.5l of water daily, 1ml for every calorie consumed, though this advice has only caught on in the last decade. But the crucial part of the recommendation is usually ignored – that „most of this quantity is contained in prepared foods”.”

Ţăcănitul maşinii de scris: „Ne mor, o dată cu dis­pa­riţia maşinilor de scris, o mul­ţi­me de reflexe şi deprinderi. Nu e vor­ba despre simple priceperi, ci des­pre modificări ale întregului ce suntem. Scrimerii care ajung mari performeri au mâna de concurs mai lungă cu nişte centimetri buni. Cât timp au floreta sau spada în mâna mai lungă, faptul ţine de na­t­uralul compe­ti­ţiei. După ce nu mai participă la competiţii, mâna mai lungă e o infirmitate. Fără ma­şi­na mea de scris, oricâte compu­tere voi mai folosi, devin un infirm.”

Despre adevăratul complex „23 august”: „Adaug un episod mai mult decît gingaş al vieţii din jurul stadionului: un amic, progresist de-al meu, nu se putea iubi cu prietena sa care locuia într-un bloc de pe Maior Coravu, în zilele din preajma lui 23 August, cînd se făceau repetiţiile pentru spectacolul omagial şi dintr-acolo pînă la ei în cameră se auzeau indicaţiile de la stadion: „Bălcescule, te mişti greu!“, „Vladimirescule, eşti moale şi nu-mi place!“. ”

Bragă adevărată: „Am întrebat-o pe doamna dac-o face ea şi mi-a zis că nu, că nu se poate face artizanal, o cumpără de la un bragagiu bătrân şi turc. Şi c-ar vrea să preia afacerea turcului, da’ ăsta încă nu s-a hotărât dacă iese din biznis sau nu. Şi c-aşa vrea să o păstreze: nediluată (că de-aia e bună) şi la 1 leu paharul.”

Stelian Tănase – Moartea unui dansator de tango: „Lumea lui Gogu Vrabete e una a mahalalei bucureștene inter- şi imediat postbelice, în care au loc drame pasionale, colcăie prostituatele şi prosperă bordelurile, un univers în care cei descurcăreţi fac legea şi în care nu există, de fapt, buni sau răi pentru că toţi sunt nici prea-prea, nici foarte-foarte. Stelian Tănase populează acest spaţiu cu apariţii nu doar pitoreşti, ci şi înzestrate cu viaţă proprie, precum Vrabete însuşi, dar şi Akim, patronul speluncii, interlopul sentimental Jean Glonţ zis Cairo, ziaristul Marcel Nazarie, evreu sub pseudonim într-un timp al antisemiţilor, prinţul Mişu Banu, vlăstar al unei familii străvechi şi as al aviaţiei, comisarul de poliţie Ţepeluş, un Pristanda al tuturor stăpânilor, rusul Vasili Olşevski, fugit de bolşevici spre a da tot de ei şi încă mulţi, mulţi alţii, conturaţi poate mai sumar, dar la fel de sugestiv, uneori din câteva sintagme bine găsite.”

Presă de calitate: aventura celor patru români reconstituită de Gazeta Sporturilor: „Vara lui 1908. În vestul Europei, globetroterrii fascinează, iar expediţiile sînt la modă. Touring Club de France, agenţie de sport şi turism din Paris, lansează o provocare nemaiîntîlnită: cine parcurge 100.000 de kilometri pe jos, ocolind Pămîntul cu mijloace materiale proprii, va primi 100.000 de franci francezi. Adică aproape jumătate de milion de euro astăzi!

Dumitru Dan şi Paul Pîrvu sînt studenţi la geografie în capitala Franţei, Gheoghe Negreanu şi Alexandru Pascu, la Conservatorul parizian. Anunţul îi pune pe gînduri: munceau cu ziua să se întreţină, iar banii de studii îi cîştigau din spectacole de dansuri, cîntece şi teatru popular. Toţi cei patru au 19 ani.”

Omul cu cercurile albastre: „Mi s-a părut un titlu frumos pentru un roman poliţist, aşa că, poftind ca tot omul la puţină iluzie de vacanţă, mi-am zis să-mi ofer o lectură augustă (adică de lună august), fără creion în mînă, că n-o fi foc. Cartea n-a zis nu, dar a avut grijă să fie foc de simpatică şi de isteaţă, şi foarte şic în perversităţile ei benigne, de policier rafinat. ”

 

Ziarele își bat joc de tine! Intră pe articol să afli cum

O nouă analiză foarte bună semnată de Mihnea Măruță, despre degringolada totală a ziarelor în lupta pentru clicuri. Informația e o marfă rară, analizele și mai și, fabricile de titluri însă duduie. Personal, le doresc să moară urât.

„De ce e importantă, ca tendinţă, diluarea sau chiar ignorarea unei politici editoriale? Pentru că are efecte asupra întregii societăţi. E limpede că ziarele online […] generează haos mental […]

a) cei credibili îşi pierd obiectul muncii, în sensul că încăpăţânarea lor se va dovedi inutilă;

b) un mesaj transmis într-un mediu haotic, fie el şi având substanţă bună, nu are nici o şansă de a fi perceput decât haotic.

Ordinea nu e niciodată întâmplătoare.”

De unde vin ideile

Paradigma culturală și violențele de stradă

Majoritatea comentatorilor noștri nu au putut rezista tentației de a vira discuția spre politică, dar dintr-o perspectivă culturală lucrurile nu sunt neapărat despre săraci vs. bogați, negri vs. albi, asistați vs. plătitori de impozite.

We have plenty of rules and plenty of laws like every other nation, but what has held British society together, given its relative stability and unique values, has been culture. It is clear that there is a growing section of young men and women who have been so socialised that this culture means nothing to them and this will have to be recognised. This is probably not something that policy can deal with; it cannot be ameliorated, it can only be confronted.

It does not mean that we cannot have civil governance, but it will increasingly have to be based on rules which are enforced, rather than on universally accepted norms of behaviour. Those norms were the best thing about British society and long after the burnt-out streets of Hackney and Croydon and Ealing have been rebuilt, their loss will be resonating with us still.

Influențe literare

Din Longshot Magazine:

Nor de etichete