Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Posts tagged ‘Andrei Pleșu’

La masă – experiențe

Un articol al lui Gabriel Liiceanu pe care l-am citit recent, despre două experiențe culinare situate la poli opuși, una în România comunistă, a lipsurilor, și cealaltă în Occidentul bogat. Savuros. 🙂

Extremele culinare ale vieţii – frugalitatea şi desfrîul

Anunțuri

Fie obscur, fie neinteresant

„Cu mulţi ani în urmă, „un grup de cercetători“ interesaţi de psihologia văzului au făcut următorul experiment: au proiectat dinaintea unei comunităţi tribale, lipsită de orice contact cu civilizaţia modernă, un film poliţist. La sfîrşitul proiecţiei, privitorii au fost întrebaţi ce-au văzut. Au dat toţi acelaşi răspuns: două găini pe o pajişte. Stupefiaţi, experimentatorii au derulat filmul şi au constatat că, într-adevăr, într-o secvenţă de cîteva secunde, pe ecran apăreau două găini. Din întreaga poveste, privitorii nu reţinuseră decît singura imagine care avea oarecare legătură cu experienţa lor de viaţă şi de civilizaţie. Restul fusese fie obscur, fie neinteresant.”

Andrei Pleșu, Despre găini și gramatică

În treacăt fie spus, nu mă așteptam să îl văd pe Andrei Pleșu vânând virgula greșită din scrisoarea chiar a unui acuzator. Dar da, ăsta e omul. Recunosc, văd acum cu totul alți ochi postarea de mai demult a diacriticei.

Delfini si plancton

Initial scrisesem „Balene si plancton”, insa n-as fi repectat lantul trofic. Balena e mai degraba cititorul consumatorul.

Înainte, selecţia era, prin natura lucrurilor, mai severă. Ca să ajungi să difuzezi ceea ce scriai către o masă mai mare de oameni, trebuia să treci prin nişte filtre.

Acum, această nonşalanţă a exprimării de sine, în care oricine se crede nu numai îndreptăţit, dar şi înzestrat să comunice cu restul lumii, are partea ei de candoare. Toţi vorbesc cu toţi, toţi au opinii, toţi se exprimă. Dar există şi un risc de disoluţie.

Dacă toţi au opinii, dacă toţi se exprimă, începem să plutim într-un fel de plancton publicistic, în care profesioniştii sunt şi ei un capitolaş mic, iar ceilalţi îşi exercită pofta de a scrie într-un fel dezorganizat, arbitrar, la limita jocului privat. Or, scrisul e o chestiune foarte serioasă.

Andrei Plesu, interviu pentru ziarul Gandul

Si inca:

[…] nu poţi recomanda o carte decât unui anumit cititor. Nu poţi să spui: «Citiţi toţi cartea cutare». Eu cred că recomandările de lectură nu se pot da decât unor oameni pe care îi cunoşti.

Nor de etichete