Poisoned Saints – personajele romantice de la periferia Londrei

A venit vara și iată un roman polițist care poate merge ca lectură de plajă: nepretențios dar alert, cu personaje simpatice vorbind într-un argou colorat, ceva inspirație din ziarele londoneze și un titlu care rezumă perfect modul în care îi privește Ben Coulter pe micii traficanți de droguri în mijlocul cărora are loc acțiunea.

E, dacă vreți ca un film de Guy Ritchie povestit cu minuțiozitate dar lipsit de umor și impermeabil la ironie, și cu o viteză în minus la capitolul acțiune. Nu vă așteptați la o intrigă cu adevărat polițistă, în schimb o să aveți parte de dragoste fulgerătoare de la prima partidă de sex, multe droguri, mafioți de mâna a doua care se dovedesc niște romantici incurabili, povești zguduitoare de destin, coincidențe incredibile, ceva karmă negativă și un final în care, citez:

“The future was definitely looking up for Jack. He would stick with it, and go wherever it took him, utterly convinced that wherever it was it would be good. He had been good in his mind, he had fought on the right side of the law, unlike Charlie or Frosty or the Dunns, or the now scarred for life Che or the still missing Billy. And so had Jenny. They deserved each other and their happiness together, as a reward.”

Dacă n-ați ghicit, Jack e polițistul, Jenny e subalterna lui sexy, iar ceilalți sunt traficanții de droguri. Faptul că Jack ascunde dovezile pe care nu și le poate explica (să fim blânzi cu el, cazul e de fapt nerezolvabil) și trimite un om la închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o ține doar de ironia sorții și de teza subînțeleasă a cărții: îngerii otrăviți ai lui Ben Coulter sunt victime ale unui destin pe care au prea puține șanse să-l schimbe.

Ben Coulter, Poisoned Saints (2013), 2,5*/5