Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Posts tagged ‘Edith Pearlman’

Binocular Vision – scurte enigme pentru cititorul răbdător

Edith Pearlman este o scriitoare americană de proză scurtă iar acest volum, publicat în 2011, reprezintă o selecție de texte deja publicate (prima jumătate) și noi (a doua jumătate). E o carte surprinzătoare și greu de recenzat pe scurt, în lectura căreia am intrat greu dar pe care am terminat-o cu un sentiment de regret și de respect.

A contribuit la prima reacție introducerea hiperbolică semnată de Ann Patchett. Ignorați-o, sau citiți-o dacă vreți ca o postfață. Altfel riscați să pățiți ce am pățit și eu, să începeți să citiți cartea cu un set de așteptări prea mari, iar primele povestiri să vă dezamăgească. Mai ales că selecția mi s-a părut ciudată: povestirile inedite mi s-au părut mai bune decât cele mai vechi, presupus selectate ca fiind cele mai reușite din volumele precedente.

Contribuie și stilul autoarei: fiecare povestire e o enigmă, niciodată nu știi, până la sfârșit, care e “povestea”, tâlcul. Nu există un fir roșu care să te ghideze, o progresie a acțiunii, indicii pe care să le culegi. Fără a fi prolixă, ba dimpotrivă, Edith Pearlman creează în fiecare povestire o lume în miniatură: personajele sale prind viață dintr-un amestec de detalii semnificative sau nu, episoade rememorate și interacțiuni – acțiunea în sine e secundară, cel puțin până la final. Uneori personajul principal se dovedește a fi unul introdus pe parcurs, nu cel cu care începe povestirea. Uneori sfârșitul rezolvă o enigmă, alteori lasă povestea în suspans. Uneori te obligă să reevaluezi tot ce ai citit până atunci – încet-încet asta devine o provocare.

Subiectele nu sunt spectaculoase – mici episoade familiale, poameni obișnuiți de multe ori plasați într-un mic orășel provincial, adesea din familii evreiești, uneori întâlnindu-se, uneori îndrăgostindu-se, uneori suferind, făcând alegeri tăcute, trăindu-și viața cu grație, dacă nu cu pasiune, îmbătrânind. Chiar și când personajele vin din medii mai înalte (miniștri, importanți oameni de afaceri), ele nu diferă cu nimic, accentul fiind pus pe viața lor intimă, nu pe imaginea publică.

binocular_vision

Edith Pearlman este o observatoare atentă, cu un ochi antrenat pentru detaliile semnificative, și de multe ori citești în paginile ei curiozitatea pe care i-o trezește o cultură străină, o încercare de a o înțelege, de a îi pune pe oamenii din altă parte într-o situație familiară și de a vedea dacă reacționează la fel cum ar face-o ea sau un vecin. Iar dacă reacția nu este cea așteptată, care ar putea fi resortul intim care o determină. La fel, tușele psihologice cu care lucrează sunt fine. Personal, n-am pus în schimb prea mare preț pe paginile dedicate identității evreiești din diaspora – prea multe, prea călduțe, prea plictistoare, prea grijulii să nu supere pe nimeni.

În concluzie, sunt câteva bijuterii în acest volum, pe care vă invit să le descoperiți. Dacă vă plictisiți ușor, începeți cu partea a doua a cărții și continuați doar dacă vă prinde.

Edith Pearlman, Binocular Vision: New and Selected Stories (2011), 3,5*/5

 

Au mai scris despre carte: Bookmunch / The Guardian / The New York Times

Nor de etichete