Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Posts tagged ‘Ernesto Sabato’

Dragostea noastră nu mai are sens

În orice caz, şi oricum ar fi stat lucrurile, pacea era ceea ce-i lipsea şi dorea atâta să aibă, adică exact de ceea ce are nevoie orice creator, cineva care s-a născut cu blestemul de a nu se resemna cu realitatea ce i-a fost dat s-o trăiască, cineva pentru care universul este oribil sau tragic de trecător şi imperfect. Pentru că nu există o fericire absolută, se gândea Bruno. Abia de ni se dă în clipe fugitive şi fragile, iar arta este un mod de eternizare (dorinţa de eternizare) a acestor clipe de dragoste sau extaz; pentru că, într-un fel sau altul, toţi suntem frustraţi, iar dacă triumfăm în ceva, suntem învinşi în altceva, frustrarea reprezentând destinul inevitabil al oricărei fiinţe care s-a născut pentru a muri; pentru că toţi suntem singuri sau, într-o bună zi, sfârşim prin a fi singuri: îndrăgostiţii fără dragoste; părinţii fără copiii lor, ori copiii fără părinţi; iar revoluţionarul pur, în faţa tristei materializări a idealurilor pe care cu ani în urmă le-a apărat cu preţul suferinţei sale, sub tortură, tot singur; pentru că viaţa e o veşnică neîntâlnire, pe cel pe care îl întâlnim în calea noastră şi ne iubeşte nu-l iubim, iar când îl iubim, nu ne mai iubeşte el, ori e mort şi dragostea noastră nu mai are sens, e inutilă; pentru că nimic din ceea ce a fost nu se mai întoarce, lucrurile şi oamenii şi copiii nemaifiind ceea ce au fost cândva, iar casa copilăriei noastre nu mai păstrează tezaurele şi tainele noastre, şi tata dispare fără să ne fi spus ceea ce era mai important, poate fundamental, atunci când l-am putea înţelege nemaifiind printre noi, şi nu-i mai putem vindeca vechile lui tristeţi şi tot pe atât de vechile lui neîntâlniri; şi pentru că locul în care ne-am născut s-a transformat, iar la şcoala unde am învăţat să citim nu mai există, pe pereţi, planşele care ne făceau să visăm, circul a fost uzurpat de televiziune, nu se mai aude cântecul flaşnetelor, iar piaţa copilăriei noastre, când revenim în ea, o găsim ridicol de mică.

Ernesto Sabato, Abaddon, Exterminatorul (1974)

RIP Ernesto Sabato

Un alt mare scriitor, argentinian de această dată, trece în neființă: Ernesto Sabato.

„S-a reîntors încă o dată la zborul pescăruşilor pe cerul coborît. La obscurele siluete ale zgîrie-norilor izbucnind peste splendori de purpură şi catedrale de fum […].
Şi astfel a apus încă o zi la Buenos Aires, ceva irecuperabil pentru totdeauna.”

PS: Câteva detalii biografice aici.

Nor de etichete