The Art of Racing in the Rain

Înainte să încep să scriu despre această carte am căutat de curiozitate să văd dacă a fost tradusă și în română. Surpriză, da, surpriză iar, să o găsesc recomandată și pe blogul Andreei Marin, surpriză în fine să văd titlul ales de editura Leda: Enzo sau arta de pilota pe ploaie (traducător: Doina Doru, 2009). Nu-mi place, cum nu îmi place nici coperta ediției românești: culori vesele, vii, numai bune să te păcălească să cumperi o carte care începe cu suferințele unui câine bătrân și bolnav, ce se roagă să moară, pentru a nu se mai chinui nici el, nici stăpânul său. Și care continuă aproximativ în aceeași notă până la sfârșit.

Îi voi zice așadar Arta de a alerga în ploaie și voi alege coperta ediției pe care am citit-o eu.

Tuturor celor care nu le plac cărțile sentimentale și aburinde ca o supă fierbinte de pui, atenție, nu citiți această carte. Are tot ce vă poate enerva: un câine care își povestește viața și pe cea a stăpânului său, o dragoste ca în povești, o luptă fără sorți de izbândă cu cancerul, o înscenare de viol, un tată care trebuie să își câștige în justiție dreptul de a își crește copilul, mult dramatism și un happy ending urmat de lacrimi. Plus numeroase considerații despre cum viața e ca o cursă de mașini prin ploaie, în care trebuie să fii pregătit pentru orice, să ai controlul chiar și când patinezi, să anticipezi cu o fracțiune de secundă ceea ce nu poți vedea în față, limitele îți sunt testate, și mai ales nu ai voie să abandonezi chiar dacă sorții îți par potrivnici.

Și nu veți pierde aproape nimic, scriitura nu e o capodoperă, personajele sunt schematice, cu excepția poate a câinelui care se revoltă împotriva corpului, instinctelor și limitărilor sale de animal și e convins că se va reîncarna după moarte în corpul unui om… ce mai, e o lectură ușurică și fără prea mari pretenții.

Dar pentru ceilalți, pentru cei care din când în când se lasă pradă viciului nevinovat de a citi și câte o carte din asta, melodramatică și tristă și cu happy end… ei bine, ați fost avertizați, nu o să vă dezamăgească!

Garth Stein, The Art of Racing in the Rain, 2008, 2,5*/5

Au mai scris despre carte: Bogy’s life / Booking Mama

PS: Dacă puteți, căutați varianta în limba engleză. Tare mă tem că traducerea nu e deloc strălucită. Exemplu de citat găsit pe internet: “Şi deşi nu pot spune că sunt stăpân pe destinul meu, pot spune că am trăit o geană de putere, şi ştiu în ce direcţie trebuie să lucrez.” Cam așa se aude și o unghie zgâriată de o tablă de sticlă!

PPS: O surpriză plăcută la capitolul autenticitate: autorul, Garth Stein, e el însuși pilot de curse.

PPPS: Trailerul cărții: