Through the glass

After Mama died, I found myself unable to escape the pull of the window. Through the glass I could see the trains heading out to warmer and brighter places. I’d sit there watching the night sky deepen to stars. It calmed me to know that there were thousands just like me in Pragur, sitting at windows, wondering about all the others at their windows who watched for birds and people and trains. They were like me, I was sure – young, but old enough to have started to live, sitting at our windows, sipping cheap vodka, and telling ourselves that in those dark reflections of the panes we were not glimpsing our future.

Gina Ochsner, People I Wanted To Be, 2005, From the Fourth Row (p. 105)

People I Wanted to Be

Ce m-a mirat cel mai tare la cartea de povestiri a Ginei Ochran a fost autenticitatea detaliilor și a atmosferei. Sunt scrise de o americancă, dar ai senzația că a trăit o viață în Rusia, sau în altă țară fost comunistă. Sunt unsprezece povestiri ciudate, mereu într-o balanță fragilă între realism și imaginar (de multe ori înclinată spre a doua variantă), diverse ca locații și povești, dar asemănătoare prin personajele triste, lipsite de forță vitală, de încredere, de bucuria vieții. E cartea unor destine înghesuite cândva cu forța în câte vreo conservă de acum ruginită, lovită cu piciorul și abandonată pe vreo străduță murdară, a unor oameni singuri, care dacă se apropie unul de altul, sau speră, sau iubesc, sau se revoltă, o fac cu sfială, în liniște, pe ascuns. Mă întreb cum e citită cartea asta în țara autoarei: visul american, revistele glossy, canalele de televiziune, magazinele pline, filmele de la Hollywood, toate sunt dintr-o altă realitate, chiar dacă unele povestiri se petrec fizic aici.

Dacă vreți să le citiți ca pe niște metafore, probabil sunt niște metafore ale pierderii, ale irosirii și ale procesului misterios prin care unele răni profunde se cicatrizează, și ajungi să supraviețuiești, chiar fără sa-ți dorești. Unele se termină într-o ușoară tentă optimistă, dar inima ți se strânge chiar și atunci. Cei vii și cei morți se intersectează. Își negociază viitorul. Își smulg inimile când sunt prea pline. Se gândesc la copii. Au trăit războiul, foametea, moartea cuiva drag, o dragoste irosită. Sunt singuri.

Pe scurt:

Articles of Faith

După 3 sarcini pierdute, Irina și Evin încă își mai doresc cu disperare un copil al lor. Dar fantomele celor trei copii nenăscuți încep să le bântuie viața…

Last Words of the Mynath Bird

Ce se întâmplă când certurile și cuvintele amare aruncate într-un cuplu ajung să fie repetate iar și iar de o pasăre vorbitoare?

How One Carries Another

Niels își povestește aventurile din tinerețe – nimic neobișnuit dacă Niels nu ar fi mort demult, iar mesajele sale nu ar apărea în mod ciudat în calea lui Jerry și a familiei sale. Când relicvele trecutului, ale unor alte vieți, încep să te sufoce, e timpul să faci curățenie în pod.

Halves of a Whole

Lucy și Estera sunt cele două fete gemene ale unei familii de imigranți din Ungaria, având o firmă de pompă funebre. Cu toate astea nici că s-ar putea două surori mai diferite… Te poți obișnui cu moartea, poți să o accepți când te lovește direct?

A Darkness Held

Atunci când sora Clement pățește un accident grav chiar în școala pe care o patrona de atâta timp, ea o roagă pe Imogene, o fostă elevă, să îi țină locul. Sora Clement nu crede în varianta accidentului și îi bănuiește pe copii că au împins-o pe scară; în același timp Imogene își amintește cât de terorizată era și ea când era elevă, cât de mult o urâse pe soră și toate suferințele pe care le îndurase, alături de fratele ei. Iar toți ochii actualilor elevi sunt acum pe ea.

The Hurler

Uneori ai nevoie doar de o catapultă pentru a arunca tot ce ține de trecut, tot ce îți amintește de o suferință, tot ce vrei să uiți, tot ce nu mai vrei să fii. Și alteori ai nevoie ca cineva să se ducă și să îți recupereze inima de care ai crezut că nu mai ai nevoie.

From the Fourth Row

Jiri e un artist ratat, ajuns să ilustreze reclame pentru o agenție de marketing. Anii trec, până când personajele pe care le desenează încep să nu i se mai supună, fug, devin dezordonate sau chiar amenințătoare. Juri va trebui fie să recâștige controlul, fie să renunțe pentru totdeauna la desen.

A Blessing

Deși de când l-au adoptat noroacele nu se mai opresc (buchete de flori rătăcite care ajung la ei, bilete la loto câștigătoare, mici cadouri), Vera nu are încredere în Shura, câinele găsit de soțul ei pe stradă, așa că până la urmă se decide – când află că e însărcinată – să îl alunge. Cum va primi soțul ei cele două vești?

When the Dark Is Light Enough

Lusya e ucisă de nepotul ei, dar spiritul ei rămâne în urmă și o urmărește pe Karen, cea care îi investighează cadavrul și dezleagă, încet-încet, misterele morții bătrânei.

Signs and Markings

Mirek se îndrăgostește de Zdena și ar vrea să aibă un copil cu ea. Când eforturile lor se vădesc zadarnice, se duce la medic sa afle dacă e ceva în neregulă cu el. Da, ceva e în neregulă, va afla mai apoi (întâmplător!), dar nu cu el: e diafragma folosită regulat de Zdena, fără să îi spună lui nimic.

The Fractious South

În Rusia, mama lui Misha lucrează pentru cenzură, asigurându-se că informația din ziare e suficient de cosmetizată ca să corespundă intereselor statului. Tatăl lui a plecat când el avea doar 7 ani, în războiul din Afghanistan. Nu s-a mai întors niciodată. El însuși pleacă peste ani să lupte în Cecenia: și deși se întoarce, nu mai e același. Fără planuri de viitor, i-a rămas doar pasiunea pentru pescuit.

Recomand această carte, chiar dacă nu e o lectură prea veselă. Te bântuie, cu poveștile ei apăsătoare, dar profund umane.

Gina Ochsner, People I Wanted To Be (2005), ed. Portobello Books, 2006, 4*/5

Au mai scris despre carte: The Guardian / The New York Times

Cele mai triste cazuri, inimile prea pline

[…] but I got to thinking. Why not let others loft their burdens and experience the same thrill I had been keeping to myself? And why shouldn’t I benefit from it? That afternoon I placed an ad in the classifieds: „Hurler for hire. Cast your cares into nearby lot. No load too heavy. Rates reasonable.” By the next evening a throng of people and their trash filled my yard. There was the widow from two blocks over with her husband’s gold-handled golf clubs, and a crowd of jilted girlfriends and boyfriends, paying a dollar per launch to loft the fallout of their ruined romances: promise rings and ticket stubs tied in small bundles and weighted with bricks, bad birthday presents, ID bracelets, framed pictures of the formerly loved. But most often they brought their hearts, some empty, some broken. The saddest cases were the too-full hearts, the overworked ones still carrying good intentions and bad and all the fallout from a lifetime of lousy choices they’d promised themselves they’d forget but couldn’t because they were too busy twelve-stepping their way through therapy.

Gina Ochsner, People I Wanted to Be, 2005, The Hurler (p. 95)

I’d sit there watching the night sky deepen to stars

After Mama died, I found myself unable to escape the pull of the window. Through the glass I could see the trains heading out to warmer and brighter places. I’d sit there watching the night sky deepen to stars. It calmed me to know that there were thousands just like me in Prague, sitting at windows, wondering about all the others at their windows who watched for birds and people and trains. They were like me, I was sure – young, but old enough to have started to live, sitting at our windows, sipping cheap vodka, and telling ourselves that in those dark reflections of the panes we were not glimpsing our future.

Gina Ochsner, People I Wanted to Be, 2005, From the Fourth Row (p. 105)

Colecționând ceasuri

I collect clocks – the older, the better. Some of my clocks still keep time, some don’t. The ones that measure too slowly have always been my favorites, because I can imagine I am living at different speeds at the same time.

Gina Ochsner, People I Wanted To Be, 2005, How One Carries Another (p. 36)