Going to Meet the Man – mărturii despre nedreptate și formele violenței

Recunosc, am citit această carte luîndu-mă mai degrabă după numele colecției și al editurii (Modern Classics de la Penguin), decât după cel al autorului (american), care îmi era complet necunoscut. E o colecție compusă din opt povestiri, toate centrate, direct sau indirect, pe problema rasială, pe viața negrilor în Statele Unite, pe sărăcia din Harlem, pe abuzurile albilor, pe cicatricele sufletești pe care frica le lasă în urmă. Ultima povestire, și cea care dă numele volumului, e singura în care personajul principal e de partea cealaltă a baricadei, abuzatorul, nu abuzatul, albul, nu negrul, iar acesta rememorează un episod violent la care a asistat în copilărie: linșarea unui negru de către mulțimea furioasă, spectacol la care e dus să asiste de părinți.

Dacă există un fir roșu care să unească întregul volum, dincolo de locație sau personaje, sărăcie sau bani, droguri sau religie, acest punct constant nu e atât violența, cât nedreptatea – o picătură chinezească pentru care nu există antidot. Am apreciat autenticitatea personajelor, limbajului și decorurilor din povestirile lui James Baldwin, precum și finețea cu care știe să surprindă psihologii, să sondeze adâncimi sufletești, fără a pierde firul poveștii sau a deveni prea sentimental. Am recunoscut mâna unui scriitor talentat, dar în același timp nu pot să spun că am fost foarte impresionat de carte. Poate nu e nici cel mai reușit volum al americanului: o lectură interesantă, dar atât. Dintre toate povestirile incluse cel mai mult mi-au plăcut Sonny’s Blues, desprinsă parcă din lumile lui Julio Cortazar, și This morning, this evening, so soon.

James Baldwin, Going to Meet the Man (1965), Penguin Books, 1991, 3,5*/5

Au mai scris despre carte: The New York Times