Lacrimi egoiste

Pentru că moartea este imposibil de cunoscut, credem că murim în clipa dispariției celor pe care-i iubim: tată, mamă, copil, soț și soție dacă sunt iubiți pătimaș, ceea ce se întâmplă uneori. Dar moartea celorlalți ne lasă în fond intacți. Când nu ne stoarce lacrimi egoiste la gândul propriei noastre dispariții.

Julia Kristeva, Samuraii (1992)

Adulții-copii

La urma urmelor, poate că nu merită să scrii, decât ca să refaci jocul vieții și al morții pentru uzul copiilor care uităm să fim. Unii trăiesc, alții mor, iar adulții-copii își povestesc istorii artificiale ca să nu moară de vii. Să povestești istorii pentru copii denotă o umilință exorbitantă.

Julia Kristeva, Samuraii (1992)