Frumusețea unor femei

Unele femei îşi stăpânesc frumuseţea ca pe o maşină de sport sau ca pe un cal de rasă. O mână în forţă la fiecare întâlnire şi acordă interviuri din şa. Cele care au puţin noroc păţesc vreun accident mărunt care le învaţă să meargă pe stradă, fiindcă nimeni nu vrea să stea de vorbă cu o băbătie arogantă. Unele femei lasă un covor de iarbă să le acopere frumuseţea, dar uneori ceva îl sfâşie – un iubit, sarcina, poate o moarte – şi atunci se întrezăresc surâsul minunat, ochii adânci şi fericiţi, pielea fără cusur, dar nu durează mult şi iarba creşte la loc. Unele femei studiază şi contrafac frumuseţea. O industrie întreagă se află în slujba lor şi bărbaţii sunt dresaţi să le prefere altora. Unele femei îşi moştenesc frumuseţea şi învaţă cu timpul să o preţuiască, odrasla unei mari familii ajunge astfel să fie mândră de o bărbie neobişnuită, fiindcă atâţia strămoşi iluştri au purtat-o înainte. Şi unele femei, se gândea Breavman, femeile ca Shell, îşi creează frumuseţea din mers, ceea ce se schimbă sunt nu atâta trăsăturile feţei, cât aerul din jur. Se sustrag vechilor legi ale luminii şi nu suportă nici analiza, nici comparaţia. Conferă originalitate oricărei încăperi.

Leonard Cohen, Joaca preferată (1963)