Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Posts tagged ‘Mediana Stan’

Cinci zile de poezie (5)

Incertitudine tânără (Mediana Stan)

El se afla într-o vizită de după-amiază, stând pe un scaun, rezemat de perete, îşi privea gazdele cum se foiau în bucătăria mică să prepare cafeaua,

avea senzaţia că atunci când îl privea pe unul îi privea de fapt pe amândoi
având un singur trup,
doar capetele depărtate puţin, feţele trasate pe aceleaşi axe de simetrie,
pletele lor ca nişte ciorchini de ochi revărsaţi pe umeri îl priveau mai ales când se întorceau cu spatele

jaluzele, între pereţii albaştri-verzi
faţa fetei părea gălbuie,
umbre sub ochi, buze pline şi coapte,
roşu întunecat,
mâna ei mai prelungă ţinând lingura de cafea
de câte ori se alătura băiatului cum deschideau dulapuri şi scoteau ceşti, şi se depărta,
el o vedea cum iese din trunchiul unui castan tânăr

din când în când băiatul îşi aşeza mâinile amândouă pe obrajii ei amândoi
– s-a obişnuit cu mâinile mele toată ziua pe faţa ei, spunea
cuvintele le erau puţin rotunde, căzând din pupile,
aveau locuinţa pe care o au de obicei tinerii, aproape goală, un pat mare şi plante, băiatul turna apă, ea răsucea butonul aragazului şi pisica se freca de ei

intrară în casă,
fata veni lângă el ţinând tava, o rază argintie îi trecea pe pleoapele de jos şi părea gata să plângă
el luă o ceaşcă, îi mulţumi,
sorbind din cafea o observa mişcându-se prin mai multe lumini estompate
care-i dădeau pielii alte nuanţe gălbui, alt roşu buzelor roşii, încordând carnea feţei ei în proeminenţe rotunde
mâinile ei arătau pe rând osoase, moi
când se oprea cu spatele la fereastră, apărea înaltă,
când se apropia de băiat îi venea până la umăr,
astfel că el se întreba de fapt cât e de înaltă?
oare la ei o să ţină?
oare o să ţină? pisica ridicase capul şi-l fixa,
o labă mai în faţă decât cealaltă,
el o privea pe fată mereu alăturându-se băiatului,
ieşind din trunchiul lui de castan

Nor de etichete