Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Posts tagged ‘Philip Roth’

No fluidity

I won’t make it, I won’t be able to do it, I’m playing the wrong roles, I’m overreaching, I’m faking, I have no idea even of how to do the first line. And meanwhile he tried to occupy the hours doing a hundred seemingly necessary things to prepare: I have to look at this speech again, I have to rest, I have to exercise, I have to look at that speech again, and by the time he got to the theater he was exhausted. And dreading going out there. He would hear the cue coming closer and closer and know that he couldn’t do it. He waited for the freedom to begin and the moment to become real, he waited to forget who he was and to become the person doing it, but instead he was standing there, completely empty, doing the kind of acting you do when you don’t know what you are doing. He could not give and he could not withhold; he had no fluidity and he had no reserve. Acting became a night-after-night exercise in trying to get away with something.

Philip Roth, The Humbling (2009), p. 3

The Humbling / Umilirea

Scris în 2009, Umilirea este un micro-roman (ediția citită de mine are doar 140 de pagini) al lui Philip Roth, cunoscut romancier american contemporan. Majoritatea criticilor l-au primit cu răceală, recomandându-i autorului să ridice un pic piciorul de pe pedala de accelerație (între 2006 și 2010 Roth a produs câte un roman în fiecare an, ajungând la nu mai puțin de 31 în total), în favoarea calității.

E o carte despre bătrânețe și despre decădere: întâi pierderea talentului, a faimei, apoi renunțarea la independență și abandonarea într-o dragoste imposibilă, al cărei final, întrevăzut cu luciditate din prima clipă, ajunge totuși să îl prindă pe protagonist cu garda descoperită. E și o carte despre autoiluzionare și despre ambivalența controlului. Pierzi ieșind pe scenă și gândindu-ți conștient rolul, pierzi acceptând dragostea, renunțând la rațiune și lăsându-te amăgit de fantezii. Pierzi când ești paralizat și nu poți lua o decizie, pierzi când te hotărăști să acționezi și pui mâna pe o armă înarmată.

Fiind vorba de Philip Roth, nu puteau lipsi din carte nici scenele de sex mai scandaloase. De fapt toată acțiunea și personajele par mai degrabă un pretext pentru introducerea lor. Într-o ordine aleatorie, permiteți-mi să vă enumăr la ce să vă așteptați: sex cu o lesbiană cu un falus artificial prins pe ea și dornică să îl folosească, folosirea unei eleve ca momeală sexuală, răpirea și seducerea unei tinere bete întâlnite într-un bar, sex în trei, sex cu fiica unor prieteni din tinerețe.

Și în fine, mai e o carte și despre sinucidere, gând care bântuie personajul principal de la început și pănă la sfârșit. Poate nu e cea mai facilă soluție, dar încet-încet devine singura posibilă.

Pe scurt:

La cei peste șaizeci de ani ai săi, Simon Axler este un actor celebru care pare să-și fi pierdut peste noapte talentul: ultimele sale roluri au primit cronici negative și cel mai important, el însuși se simte neajutorat și incapabil pe scenă. Deprimat, se gândește tot mai des la sinucidere, nevasta îl părăsește, și în cele din urmă se internează singur pentru o lună într-un spital psihiatric. Aici își recapătă parțial echilibrul, dar nu și încrederea în sine ca actor.

La mai multe luni după aceea vine la el în vizită fiica unor buni prieteni din copilărie, Pegeen, o lesbiană de 40 de ani care se simte trădată: după 17 ani împreună, iubita ei hotărâse să își facă operație de schimbare de sex, pentru a deveni bărbat. Între cei doi începe o relație, în care Axler are la început rolul dominant. Părinții ei se opun însă, iar când el începe să se gândească să aibă, în ciuda tuturor riscurilor, un copil cu Pegeen, ea îl părăsește. Momentul ieșirii lui Axler din scenă devine ultimul act ratat de un fost mare actor. 

Romanului îi lipsește din păcate “carnea”, acțiunea e prea schematică, tema prea transparentă. Nu e o carte scrisă prost, dar nici nu pot să o recomand cu sufletul împăcat.

Philip Roth, The Humbling (2009), 3*/5

Au mai scris despre carte: The Independent / The Guardian / The Times / Valentin Derevlean

Nor de etichete