Șase lecții ușoare

Cartea începe cu o “Notă asupra traducerii” și același lucru va trebui să fac și eu.

Cele șase lecții sunt de fapt o selecție dintr-un curs-experiment de fizică elementară, predat între 1961 și 1963 de celebrul Richard P. Feynman, unul din cei mai străluciți fizicieni ai generației sale, studenților boboci de la Caltech. Chiar dacă experimentul nu a fost foarte reușit (în ciuda ambițiilor lui Feynman nivelul expunerii a depășit pe alocuri capacitatea tinerilor săi studenți), varianta tipărită a cursului a făcut istorie în epocă, ajungând să fie tradusă în mai multe limbi și editată în peste 3 milioane de exemplare. Din cele peste 3000 de pagini ale cursului original editorii americani au decis în 1995 să reediteze “cele mai ușoare șase capitole”: “Spre norocul publicului larg, Feynman a ales să prezinte anumite subiecte-cheie în termeni mai curând calitativi, fără formule matematice, iar aceste lecții au fost reunite în prezentul volum.”

Ediția românească o reproduce fidel pe cea americană, preluând traducerea capitolelor respective din  cursul apărut în 1969 la Editura Tehnică, cu o singură excepție: câteva pagini de introducere, traduse de “redactorul prezentei ediții”, Vlad Zografi. Și, spre marea mea dezamăgire, făcute praf de același redactor.

Nu pot decât să mă întreb care ar fi fost rezultatul dacă nu ar fi existat ediția publicată la noi în 1969 și ar fi fost necesară traducerea completă a cărții.

Dezastru?!

Paranteză la paranteză: Dau căutare pe Google și găsesc un interviu cu respectivul Vlad Zografi, în România Literară:

“Se scrie şi se vorbeşte într-o altă limbă decât cea cu care, dintr-un capriciu al cronologiei, m-am deprins eu. N-ar fi grav, dacă noua limbă ar fi la fel de bogată şi de nuanţată. Mi-e teamă că e săracă şi idioată. M-am întrebat de ce Dumnezeu nu scriu şi eu în neoromână, aş avea şansa să fiu citit de pildă peste vreo zece-douăzeci de ani. Pur şi simplu mi-e imposibil. Limba mea continuă să fie, anacronic, româna.”

Și despre una din piesele proprii de teatru:

“[…] dincolo de râs, pentru mine contează blocajul înţelegerii noastre şi al tuturor clişeelor psihologice. E o piesă dizolvant antipsihologistă, cum, într-un fel, sunt toate. Ba chiar e o piesă epistemologică – îmi cer scuze faţă de filosofi. În fine, la fel se întâmplă cu toate. Fiecare piesă are propriul ei centru de coagulare, iar aceşti centri sunt independenţi.”

Curat blocaj al înțelegerii, coane!

În fine, să ne întoarcem la cele Șase lecții… Una dintre cele mai atrăgătoare caracteristici ale cursurilor ținute de profesorul Feynman era “talentul de a reduce idei profunde la termeni simpli, inteligibili”: prin analogii sugestive, printr-o abordare nonconformistă, printr-un efort conștient de a transforma fizica dintr-o colecție masivă de legi și formule care trebuie învățate pe de rost într-o disciplină logică, care descrie (din ce în ce mai detaliat și mai profund) lumea în care trăim. E adevărat și în paginile de față, însă trebuie reținut un aspect foarte important: aceasta nu e propriu-zis o carte de sine stătătoare, ci doar o colecție de capitole introductive dintr-un curs de fizică teoretică din anii 60. Ca atare nu poate fi confundată cu o introducere în fizică, o carte de popularizare a științei. Nu este sistematică, nu este completă, nu este actualizată, nu acesta îi este scopul.

De aceea nici nu o recomand în acest sens. Cu siguranță sunt alte cărți mult mai utile din acest punct de vedere. E interesantă ca mod de a gândi fizica, de a o pune într-un context, de a o explica. Dar cei care caută altceva riscă să fie dezamăgiți.

Pe scurt:

Primul capitol are în centru o ipoteză-cheie nu numai a fizicii, ci și a multor alte științe: totul e alcătuit din atomi. Și dintr-un enunț atât de simplu, pe care astăzi îl privim ca ceva evident, deși a durat atât până să fie înțeles și acceptat, rezultă tot felul de consecințe: presiune, stări de agregare, căldura din gheață, reacții chimice, parfumul violetelor etc.

Cel de al doilea capitol e dedicat concepțiilor de bază ale fizicii și respectiv modului în care privim acum lumea. De asemenea e definită aici pe scurt metoda științifică: “observația, rațiunea și experimentul”. Citim așadar despre particule în mișcare, câmp electromagnetic, mecanică cuantică, cele patru forțe fundamentale.

Următorul capitol e dedicat relației dintre fizică și alte discipline: chimie, biologie, astronomie, geologie și chiar psihologie.

Capitolul patru e dedicat energiei și principiului conservării ei, iar capitolul cinci teoriei gravitației, inclusiv cu completările făcute de Einstein legii lui Newton.

Ultimul capitol al cărții e dedicat mecanicii cuantice, principiului de incertitudine al lui Heisenberg și respectiv diferențelor fundamentale pe care le determină acesta față de mecanica clasică.

Richard P. Feynman, Șase lecții ușoare. Bazele fizicii explicate de cel mai strălucit profesor, trad. Mihai Gavrilă și Oliviu Gherman, ed. 2010, 2,5*/5