Rușinea

Publicat de Salman Rushdie în 1983, așadar cu mult înainte ca acesta să devină faimos ca victimă a decretului religios al ayatolahului Khomeiny, Rușinea este un roman pe care l-am regăsit la o a doua lectură la fel de nedumeritor ca și la prima. Zic nedumeritor pentru că e o carte care în multe rânduri te face să întrevezi un uriaș potențial narativ și imaginar, dar se autosubminează cu promptitudine. Și regularitate. Nu o face prin prea mult scris, cazul altor romane ale autorului – nu e deloc o carte masivă – ci printr-o intenționată deconstrucție a firului narativ. Nu există un punct central al romanului, autorul migrează deconcertant între trei sau patru personaje principale și de cel puțin două ori mai multe personaje secundare.  În plus, Salman Rushdie nu se sfiește să intervină direct în carte, vorbind despre resorturile intime ale cărții, punând sub semnul întrebării un personaj sau altul, prezentându-și dilemele, justificându-se sau acuzându-se, după caz. La intersecția dintre realism magic și postmodernism defiant, romanul are însă de pierdut, personajele devin schematice, false, coerența narativă se face țăndări, poveștile se pierd pe drum.

Poate ca o justificare , sau pentru o preîntâmpina acuzele politice (și totuși, citesc că la publicarea în Pakistan romanul a fost premiat), Rushdie încearcă în schimb să transforme povestea într-una simbolică. Țara în care are loc acțiunea e Pakistanul, dar ni se spune că nu, ar putea fi o alta, asemănătoare, universală. În centrul cărții se află cucerirea puterii de către Zulfikar Ali Bhutto și apoi înlăturarea sa prin lovitură armată de către Muhammad Zia-ul-Haq, două personaje reale ale istoriei recente a Pakistanului, dar ni se spune că nu, personajele principale ar fi un Omar Khayyám și o Sufiya Zinobia. Mai mult, ni se explică clar – Omar simbolizează lipsa de rușine, iar Sufiya dimpotrivă, rușinea care te mistuie pe dinăuntru pentru a izbucni în violență. La mijloc, diversele considerații ale autorului despre dictatură și religie.

Mi-au plăcut poveștile fantastice rătăcite în această carte (rămâne marcantă cea din debut, a celor trei surori care se rup de lume pentru a crește împreună un copil din flori asumat colectiv), mi-a plăcut și strădania autorului de a descrie, explica și umaniza cititorului neinițiat un Pakistan confuz și etern oscilant, cel puțin ca imagine externă, între Iran și India.

Însă pe ansamblu nu pot descrie cartea decât ca pe un roman ratat. Unul pe care mi-aș fi dorit să-l fi scris fie Marquez, fie Vargas Llosa: subiectul ar fi fost perfect pentru amândoi.

Salman Rushdie, Rușinea (1983), ed. Polirom, 2008, trad. Cornelia Bucur, 3*/5

Alte recenzii: Boghi / Talex / Martina

Blog Walk (Biblioteca e un spațiu al nopții)

Cărțile și noaptea: „Biblioteca e un spațiu al nopții. Cel mai bine se scrie dimineața, cel mai bine se citește noaptea. Adevărul e că cel care trăiește între pereții unei bilbioteci, fie ea și o cameră a propriei case, posedă un simț în plus față de semenii săi. […] aranjarea cărților în bibliotecă este o formă a criticii literare, pe care o practicăm, fară să știm, cu toții.”

Salman Rushdie considera ca serialele TV sunt noua literatura: „In the movies the writer is just the servant, the employee. In television, the 60-minute series, The Wire and Mad Men and so on, the writer is the primary creative artist. You have control in the way that you never have in the cinema.”

Fabrica de cititori: „din 1990 încoace, numărul de titluri editate a continuat să crească pînă în 2008, dar că numărul total de exemplare tipărite a scăzut în aceeaşi măsură. S-au editat, prin urmare, titluri mai multe, dar în tiraje din ce în ce mai mici. În ultimii patru-cinci ani, titlurile înregistrate în Depozitul Legal se tipăreau în medie în cam 700 de exemplare – o valoare despre care orice editor ştie că se situează sub limita rentabilităţii. Iar dacă mai ţinem cont că, în România postsocialistă, numărul de volume editate pe locuitor a scăzut de la aproximativ 4,5 exemplare, cîte se produceau în 1978, la 0,3 în 2008, ne dăm seama că, în ciuda diversităţii ofertei, care satisface din ce în ce mai bine segmentul cumpărătorilor fideli, cartea ajunge, în realitate, la tot mai puţini consumatori. Trendul este prin urmare unul constant descendent  şi sugerează o cădere implacabilă în subdezvoltare. ”

Salata boeuf: o caracterizare: „A patra caracteristică e ornamentica specifică salatei boeuf. Dacă e destinată consumului intern (doar în familie, adică), salata e lăsată în starea ei naturală, arătând oarecum ca produsul unei nopţi de beţie cruntă. Dacă se vor delecta însă cu ea şi musafirii, “neapărat trebuie să fie frumoasă”. În viziunea estetică a poporului român, asta înseamnă că va fi împodobită cu un desen făcut din gogoşari şi castraveţi muraţi, felii de ou şi măsline – în general o cruce, fiindcă cum altfel îţi poţi arăta iubirea faţă de Iisus decât prin intermediul limbajului universal al murăturilor – decoraţiune pe care apoi mesenii o vor evita cu grijă, “ca să nu-i stricăm aspectul”. De altfel, sunt convins că dacă li se lăsa pe mână românilor Capela Sixtină, tot cu gogoşar, măsline şi felii de ou o împodobeau.”

Breast cells naturally transform into stem cells: „We come from stem cells, which can give rise to all the diverse types of cells in the human body. They can produce neurons, muscle cells, skin cells and more. As their daughters become more and more specialised, they lose this ability and become stuck with a specific fate.

That’s the standard story – a one-way street of lost potential.

The story is wrong.”

Does Reviewer Quality Matter?: „demand for a hotel increases if the online reviews on TripAdvisor and Travelocity are well-written, without spelling errors; this holds no matter if the review is positive or negative.”

Dieta proteică încetinește progresia cancerului: „a reieșit că la șoarecii care urmaseră dieta proteică, celulele tumorale se dezvoltau mult mai lent decât la cei cu alimentație bogată în carbohidrați. În plus, cobaii modificați genetic astfel încât să dezvolte un cancer de sân și supuși acelorași diete, 50% dintre cei care au urmat-o pe cea pe bază de carbohidrați au dezvoltat  un cancer pe parcursului primului an de viață. Din grupul celor cu dieta proteică niciun individ nu a dezvoltat vreun cancer pe parcursul aceleiași perioade.”

Decorate Your Modern Home with Emanuela Ligabue’s Fake Books: „Ligabue paints plain wooden blocks with simple, elegant designs to turn them into books of her own imagining, which we think would look beautiful on a coffee table, in a kitchen, or hey — even cozied up next to those relics you call real books.”