Trăiește-ți clipa – caraghiosul simpatic

Trăiește-ți clipa este un roman redus ca dimensiuni, publicat de Saul Bellow în 1956. Titlul e o uriașă ironie, căci Wilhelm, personajul principal al cărții și cel căruia îi e adresat acest îndemn, nu are nici un motiv să se bucure de viață. E un personaj tragic-comic, cu trăsăturile și destinul desenate în tușe atât de groase încât încet-încet începe să devină, din ridicol, simpatic cititorului.

Pe scurt:

Eșuat în mediocritate după ce în tinerețe căuta gloria la Hollywood (fără nici o șansă, din start), Wilhelm trece prin criza vârstei de mijloc: renunță la slujbă, unde nu obținuse promovarea promisă, își părăsește familia pentru amantă, caută să obțină divorțul, se mută în același hotel ca și bătrânul său tată, un doctor renumit și bogat. Nimic însă nu îi iese cum se aștepta. Nu găsește un alt serviciu, soția nu semnează actele de divorț, amanta îl părăsește, banii i se împuținează pe zi ce trece. Se simte prins într-o capcană din care nu are soluție de ieșire. Caută ajutorul și mai ales îmbărbătarea tatălui său, însă în zadar. Încearcă să joace la Bursă, încredințându-și ultimii bani unui personaj dubios, doar pentru a-i pierde și pe aceștia. Tot romanul e doar descrierea pierderii iluziilor sale, sfâșiate una câte una de realitate, până când lui Wilhelm nu îi mai rămâne decât să își plângă singur de milă. Ajuns din întâmplare în fața unui cortegiu funerar, îl podidește un plâns teribil, spre consternarea familiei decedatului.

Cum ziceam, deși personajul e construit sub zodia ridicolului, de la înfățișare și ticuri până la relația cu tatăl ori cu nevasta sa, unul refuzându-i cu duritate cererile de bani, cealaltă pretinzându-i tot mai mulți și mai mulți, Wilhelm începe să devină simpatic. Un motiv e mila pe care o simți văzând cât de mult simte nevoia de aprobare și de dragoste din partea tatălui său și cum e respins de acesta. Un altul ar fi că toate încercările prin care trece sunt profund comune, situații generice prin care oricine poate trece. Dar mai există și un al treilea motiv: toate deciziile greșite ale lui Wilhelm nu sunt luate din ignoranță, ci în ciuda faptului că el intuiește că sunt greșite. Și totuși continuă să facă tot ceea ce judecata îl avertizează că nu ar trebui. De aici latura sa tragică: personajul este prizonier încercării disperate de a își schimba soarta. Cu cât pierde, cu atât mizează mai mult în speranța că norocul în sfârșit i se va schimba.  Dar la ruleta destinului unora norocul nu li se schimbă niciodată.

Saul Bellow, Trăiește-ți clipa (1956), ed. Polirom, 2002, trad. Anda Teodorescu, 3*/5

Au mai scris despre carte: Constantin Piştea / Claudia / Litere pervazive