Caiet online. A scrie înseamnă a te citi pe tine

Posts tagged ‘Umberto Eco’

Blog Walk (O mulțime de complexe)

Frumusetea: „Fata era saraca si avea o multime de complexe pentru ca nu putea purta nicio bijuterie si nici rochii scumpe.” LOL

‘We Like Lists Because We Don’t Want to Die’: Umberto Eco: The list is the origin of culture. It’s part of the history of art and literature. What does culture want? To make infinity comprehensible. It also wants to create order – not always, but often. And how, as a human being, does one face infinity? How does one attempt to grasp the incomprehensible? Through lists, through catalogs, through collections in museums and through encyclopedias and dictionaries. There is an allure to enumerating how many women Don Giovanni slept with: It was 2,063, at least according to Mozart’s librettist, Lorenzo da Ponte. We also have completely practical lists – the shopping list, the will, the menu – that are also cultural achievements in their own right.”

Alianța „da”-urilor: „Majoritatea dintre noi ne uităm la probleme cu gândul la reguli şi constrângeri care să le elimine. El s-a uitat fix din colţul opus. A ales ca, înainte să-i pedepsească pe cei care încălcau legea sau normele morale, să-i premieze pe cei care le respectau. Să-i transforme în modele publice pe care oamenii să vrea să le imite. Să creeze, din respectarea legii şi a moralei publice, o nouă cultură a oraşului.
[…]
Un alt principiu de care s-a folosit primarul-erou a fost puterea presiunii sociale. În loc să apeleze la poliţia rutieră coruptă pentru amendarea celor care comiteau contravenţii în trafic, a concediat toţi poliţiştii şi a angajat 400 de mimi care îi ridiculizau în stradă pe cei care treceau pe roşu, blocau intersecţiile sau parcau neregulamentar. Situaţia traficului din Bogota s-a schimbat rapid, deoarece columbienilor – ca şi românilor, cred – le era mult mai frică să fie ridiculizaţi decât amendaţi.”

Guguștiucii înteleg bunăvoința omului„Urmăreşte frecvenţa uciderii animalelor de automobilele care trec pe şoseaua din faţa casei tale. Ce constaţi?“ (Ai putea constata, de pildă, că te transformi, încet-încet, într-un maniaco-depresiv.)

Dumnezeu păstrează sâmburii când mănâncă piersici: „Mi-a plăcut “The Peach Keeper” pentru toate aceste aspecte, dar mai ales pentru proverbul ales ca titlu al acestei postări, care arată că lucrurile pe care suntem dispuși să le aruncăm sau să le dăm uitării sunt cele care ne formează, ne dau substanță și nouă și relațiilor noastre.”

Cimitirul din Praga

Un update la lista de noutăți de mai jos: se pare că e iminentă și apariția ultimului roman al lui Umberto Eco, ‘Cimitirul din Praga‘, la Polirom (detalii pe blogul elefantului). Și dacă tot am pomenit de editură, nu pot să nu recomand și un alt titlu aflat pe lista cărților în pregătire: o nouă ediție, cartonată, a Istoriei asediului Lisabonei, de Saramago.

Secrete goale la Umberto Eco

Primul aspect al WikiLeaks este confirmarea  faptului că fiecare dosar alcătuit de un serviciu secret (dinspre orice naţiune ar veni) este compus în exclusivitate din extrase de presă.

[…]

un adevărat secret este un secret gol (iar secretul gol nu va putea fi niciodată dezvăluit); este adevărat şi faptul că orice informaţie asupra caracterului lui Berlusconi sau Merkel este realmente un secret gol, căci ţine de domeniul public; dar a dezvălui, aşa cum a făcut-o WikiLeaks, că secretele lui Hillary Clinton erau secrete goale înseamnă a-i lua orice putere. WikiLeaks nu a făcut nici un rău lui Sarkozy sau Merkel dar i-a făcut un rău prea mare lui Clinton şi Obama. Care vor fi consecinţele acestei răni provocate unei puteri atotputernice?

[…]

Am avut ocazia să scriu că tehnologia avansează astăzi ca un crab, adică de-a îndărătelea. La un secol după ce telegraful fără fir a revoluţionat comunicaţiile, Internetul a restabilit un telegraf cu fire (telefonice). Videocasetele (analogice) permiseseră cercetărilor în cinema să exploreze un film pas cu pas, mergând înainte şi înapoi şi descoperind toate secretele de montaj, în timp ce astăzi CD-urile (numerice) nu permit să sari decât din capitol în capitol, adică prin macroproporţii. Odată cu trenurile de mare viteză, ajungem de la Roma la Milano în trei ore, în timp ce în avion, şi cu toate deplasările pe care le include, ne trebuie trei ore şi jumătate.

Umberto Eco, Hackeri răzbunători şi spioni în diligenţe

(via Mihnea Măruţă)

Nor de etichete