Pe vremea aceea am intuit, pesemne, pentru prima oară că, pentru majoritatea oamenilor, viața nu este o fericire care se cere a fi trăită cu sinceritate, ci o continuă prefăcătorie, care se desfășoară pe spații mici și care se alcătuiește din constrângeri și pedepse, ca și din minciuni care se cuvin a fi crezute.
Orhan Pamuk, Muzeul inocenței (2008)
Singur pe bancă 
Lasă un răspuns