Too Much Happiness

‘Prea multă fericire’ a fost prima mea întâlnire cu Alice Munro, o prolifică autoare canadiană de proză scurtă. Volumul, publicat în 2009, cuprinde zece povestiri, diferite ca tematică, întindere, localizare geografică sau în timp, dar totuși sensibil asemănătoare prin atmosferă. Indiferent de subiect, de multe ori violent, miza povestirii pare să fie aceea de a surprinde un moment decisiv în interiorul intim al eroinei (căci cu o singură excepție fiecare povestire este despre o fată sau o femeie, personajele masculine sunt întotdeauna secundare), o transformare importantă acompaniată sau nu (poate de mai multe ori nu) și de un gest dramatic. Nu e deloc ușor să definești și să transmiți cititorului această senzație de moment decisiv psihologic, trebuie să jonglezi impecabil cu motivațiile, sentimentele, acțiunile și personajele exterioare, iar Alice Munro o face fără cusur.

Un altă caracteristică a povestirilor sale e că în multe cazuri acestea se întrerup înaintea unui deznodământ sau a unui punct culminant, ceea ce poate părea descumpănitor pentru cititor, dar face în final ca fiecare povestire să reverbereze mai mult, să te oblige să o reevaluezi și să îi inventezi tu un final.

Pe scurt:

Dimensions

O viață întâi confiscată (Doree rămâne însărcinată la 17 ani, cu Lloyd, un bărbat mai în vârstă, autoritar și violent), apoi distrusă (când Lloyd își ucide cei trei copii, într-un acces de furie). Și totuși Doree va găsi în cel mai neașteptat loc o alinare, iar apoi i se va ivi prilejul să salveze ea însăși o viață.

Fiction

Probabil preferata mea din acest volum. O povestire despre Joyce, o profesoară de pian care, părăsită de bărbat pentru o altă femeie, speră încă în sinea ei să îl recâștige. După mulți ani o să descopere în cartea unei foste eleve (chiar fiica acelei “alte femei”) o oglindă amară.

Wenlock Edge

O tânără studentă este invitată să cineze cu bogatul iubit al colegei sale de cameră, în niște circumstanțe mai puțin obișnuite: ajunsă la reședința acestuia e invitată să se dezbrace complet înainte de a se așeza la masă. Se conformează, poate din spirit de aventură, poate pentru a poza într-o fată mai dezinvoltă decât e în realitate, însă experiența o va hăitui mai târziu.

Deep-Holes

Un picnic cu copiii e cât pe ce să se transforme într-o tragedie, și  îi schimbă complet viața băiatului salvat de la moarte de tatăl său.

Free Radicals

Datorită cancerului, Nita crezuse că o să moară prima, înaintea soțului său. Iar când lucrurile se petrec invers, nu mai are în ea nici o dorință de a trăi. Asta până când un bărbat periculos, căutat pentru crimă, îi pătrunde în casă.

Face

Adevăratul personaj al povestirii e poate Nancy, partenera de joacă în copilărie a naratorului, afectat de un semn de naștere pe unul din obraji. În urma unui scandal cei doi copii vor fi despărțiți, însă abia mulți ani mai târziu el află că ea se automutilase, pentru a arăta cât mai mult ca el. Să fie ea misterioasa cititoare care într-o zi îi recită poezii pe patul de spital?

Some Women

Bolnav de leucemie, dl. Crozier o roagă într-o zi pe fetița care îl veghează să îl încuie singur în camera sa. O face pentru a se sinucide, sau doar pentru a se feri de mama lui vitregă și de prietena acesteia?

Child’s Play

Două fete, aflate în ultima zi de tabără, o îneacă pe fetița retardată care se atașase de una din ele: o crimă niciodată mărturisită și pe care se străduie să o uite.

Wood

Probabil singura povestire în care adevăratul personaj e un bărbat. Pasionat de copaci și de tăiatul lor, acesta suferă un accident într-o pădure și când reușește cu greu să se târască înapoi la camioneta sa o descoperă pe soția sa așteptându-l, parcă având o premoniție. E poate momentul în care ea își învinge în sfârșit depresia, iar procesul de înstrăinare dintre cei doi se va putea inversa.

Too Much Happiness

Povestirea care dă titlul volumului e și cea care se îndepărtează cel mai mult de tonul și atmosfera celorlalte. Poate pentru că e singura care se inspiră din viața unui personaj real, rusoaica Sophia Kovalevsky, o matematiciană și scriitoare născută în 1850 și ajunsă prima femeie acceptată să predea matematica într-o universitate din Europa. Povestirea se concentrează pe traseul întoarcerii ei dintr-o călătorie la Geneva, la sfârșitul căreia se îmbolnăvește și moare, dar e întrețesută și cu numeroase incursiuni din trecutul ei, de la o căsătorie de ochii lumii, singurul mijloc de a obține dreptul de a studia ca femeie în afara țării, până la legătura cu familia și cu matematicianul Karl Weierstrass, îndrumătorul ei de doctorat.

În concluzie, o carte interesantă și de multe ori surprinzătoare, bine scrisă, niciodată plictisitoare, pe care o recomand cu plăcere. Mai ales fetelor!

Alice Munro, Too much happiness (2009), ed. Alfred A. Kopf, 2009, 4*/5

Alte recenzii: Oana Dușmănescu / The New York Times / VQR