[…] se face caz, prea mult uneori, de valoarea şi utilitatea documentului pentru literatură. Ca şi cum unuia care vrea să traverseze un pârâu i-ai aşeza din loc în loc, în albie, bolovani teşiţi, ca să păşească fără să se ude până la malul opus, scriitorul îi oferă cititorului său documente ferme şi, cu ele, sentimentul că ficţiunea nu-l va îneca în volburile ei… Documentele acestea sunt cerute de neliniştea obiectivă a cititorului, care ştie că în lume s-au acumulat cantităţi uriaşe de informaţii şi fără ele e imprudent să mai înainteze.
Ţi-am dat, cred, o explicaţie a punctului ferm, nu singurul, pe care se sprijină tetralogia mea.
Mircea Horia Simionescu, Toxicologia (1983), ed. Humanitas, 2011, p. 100
Singur pe bancă 
Lasă un răspuns